Dorul Radei de fii

[Rădița Răpeanu]

Dorul ei de feciori ca o plagă augustă
Peste deltă și munți, și-altă plajă îngustă,
Din zăbrele de fier a scăpat în neștire
Și pe brâuri de cer, vulnerabil din fire,
Ca un leu prin saivan ce-și adulmecă prada,
Se rotește pribeag, necăjind-o pe Rada,
Apoi rage profund ca închis într-o cușcă
Să o muște de piept ca un glonte din pușcă!

Prin găvane pustii un ecou fără preget
Îi agață de gât, kilometri de răget,
Străbătând printre falii, galeria îngustă,
Tremurând în picioare ca un pui de mangustă,
Pui ce-și caută trist între lacrimi de sare,
Casa lui sub pământ părăsită de soare
Unde și Rădina, dintr-un mâl de tristețe,
Își hrănește cu sârg, pâlcuri dese cu drețe!

Văduvită de fii, ca și frunza cea glabră
Va să ardă de seu, lumânarea-i de ambră,
Sub făclii străvezii ( că-i făcu rana crustă),
Într-un tremur mișcat ca un zbor de lăcustă,
Peste zări nisipii să stârnească lumină
Să-nflorească pe drum, bozii mici de sulfină,
Că i-e dor de feciori, ca și-albinei de floare,
Și mai tare ca dorul, nici-o moarte nu doare...

[Vasilisia Lazăr]

Un dor arzător, care mistuie. Frumos! Atenție la acest vers: „Unde și Rădina, dintr-un mâl de tristețe,” care iese din ritm. Sper să-ți ostoiești dorul, Rădița.

[Mihaela Popa]

am simţit să citesc poezia ta cu vocea lui Florian Pittiş, sună Dumnezeieşte a jale...

copleşitor zic şi eu

[Rădița Răpeanu]

Păi, rana mea e mai veche, și poate d-aia, dar cum ne este la îndemână cuvântul facem totul sá fie bine!

Mulțumiri din suflet!  

[Sofia Sincă]

Ca un bocet, versurile vibrează de dor și durere. Sumbru, copleșitor.

Însă în primul vers, acea, plagă vetustă, nu este tocmai în regulă. Vetust este un adjectiv care ne duce la ceva învechit, uzat, scos din uz. Și devine antitetic cu plaga.

glabrâ - glabră

În rest, bine, frumos!

Sofi

[Chris]

foarte frumos, ultimul vers mi-a adus lacrimi in ochi, numai cine are un dor intelege...

[Valeria Merca]

Multă durere/dor transpuse în vers!

Am vibrat.