Doina

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

 

Ascult cum plânge doina,
Cu dor în sunet și cuvânt
Și sufletu-mi se cerne în tristețe,
Din nor de lacrimi, picurând!

 

Ascult naiul, cum prelung suspină
În note adânci, ce sufletu-mi ating
Și doruri, din inima-mi preaplină,

În vers și cântec se cuprind!

 

Ascult ritmul doinei, taine dezlegând

Și cuvântul străvechiului pământ.

Inima-mi tresaltă ca o coardă vibrând,

Curaj și iubire îngemănând în cânt!

 

În tâmple, ritmul sângelui îmi bate,

Bubuind năvalnic, în iureș, ca o tobă.

Tainic, sufletul din ele îmi răzbate,

Întrupându-se armonic în slovă!

 

Viersul doinei tainic se cerne,

Din caierul timpului, armonic picurând.

Naiul suspină în arii eterne,

În note adânci, ce suflete ating!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Vă mulțumesc frumos pentru îndrumări!

Voi reface textul.

[Grig Salvan]

Atmosferă nostalgică, o muzică subiacentă și volute ale cuvintelor ce redau sentimentul de dor specific doinei, dar sunt imperfecțiuni prozodice care se simt la lectură, se sare de la o măsură prozodică la alta la trecerea de la un vers la altul, multe rime imperfecte sau lipsă. Fondul e bun, se mai poate prelucra...

[Vasilisia Lazăr]

Bună ideea, bună această asociere a tristeții din suflet cu cântecul doinei și poezia. Dar forma lasă de dorit. Ai repetiții supărătoare: ai de trei ori sufletul și tot de-atâtea ori, inima. Nici nu știu ce fel de vers este. Nu sunt respectate nici ritmul, nici rima. Mai ales la ultima strofă ar mai trebui un vers care să rimeze cu descânt.

Am citit cu drag, am simțit fior citind, am înțeles mesajul, dar mai trebuie lucrat la formă.

Cu drag!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos!

Voi revizui textul!

[petrut dan]

Ideea este bună și în mare textul transmite, dar, poate, ar trebui să o revezi, eu zic că merită! Cu drag!