odată ce vârful degetului meu a atins dulceața Luminii

amintiri cu zâmbetul larg se înghesuie să intre în camera sacră

căldura casei în care locuiam

coloane de sidef si leagănul pufos îmi trimitea doruri pe care nu le înțelegeam

îmi amintesc curajul de a deschide ușa spre umbră

mâna care mă mângâia la…

nufărul înflorește

prin viscol, ploi si ger

fulgi albi de zăpadă cântă simfonia inimii

litere efemere prin viată, șoptesc:

nu poți atinge apa iubirii, doar prin îmbrățișare

nu poți atinge focul iubirii, doar prin dăruire…

 nu plâng

 privesc cu dor drumul ce urcă șerpuind

 cu zilele

 anii

 nici aici nu mai sunt acasă

 oriunde privesc

 îți simt șuierul șoaptelor lungite până-n tălpile goale

 de aceea ard

 arderi care surprind un râs diabolic de tobe

 un râs care desface în crisalide de gheață izvoare

 de ce

 nu mă alunga din vorbe 

 trădarea îmi udă mâinile

 sânii

 nu mă alunga din strigarea…

 poate așa râurile se vor întoarce la izvoare…

 nu plâng…

 întindeam durerea până la lună și înapoi…

 număr dalele una două…

cărările mă strâng…

în pagini…

scris în pietre cu nisip

 marea este un loc din care privești cerul

 iar scoicile

 sunetul la capătul căruia pot să ajung mereu

 nimeni nu-mi simte lipsa

 dorm de ani în crengile mărului

 anotimpuri desenându-mi pe piele 

 incantații

 coji

 nimeni nu-mi vede lipsa   

 în fiecare scoică las răvașe

 iar cu un gest alene

 le așez în nisip doar în partea stângă

 unde cordul lasă bătăile mai…

dacă ating sau nu firul de iarbă

 sau e lumina care s-a ascuns sub unghii

 cert e că port în palmă liniștea fericirii

 durerea ideii de a fi azi aici

 ... nu oricum

 ci tandru 

 un zbor atât de perfect încât lacrimile voinței sapă munți

 văi

 pentru a cânta la flaut

 tu doar întinde privirea iubirii

 veșmânt îngerilor

 tu doar acceptă în patul inimii

 căldura pasului care te veghează

 te…

așază vorbele cu fața înspre zid

zidul tău

o durere în piept

de care nu se mai molipsește nimeni

eu

privire atârnată între da sau nu

tu

lumina între eu si tu

după un somn lung

sculptezi aripi sub gene

și împingi agale șoapte

la nunta florilor de salcâm

poteca urcă șerpuind

povestea începe

veșnicul tablou rămas mat

își vindecă pictura

partea mea din…

mă prinde de mijloc albastrul

mimând nerușinat veșnicia

de la mine până la tine inele de zale pe cărări

ne adorm pașii într-o promisiune

o să pun sărutul

între malurile gândurilor…

cum ploaia despletește cu un gest încetinit

 gândul

 tremurul

 privesc steaua la ore când

 strălucirea e dincolo de eu

 răsfoind paginile cordului

 - tu ești aceea

 întrebarea un gând al afirmării

 prinde un doi în ramul înflorit

 să ningă la picioarele pietrei atingeri

 atingeri care aleargă zăpăcite prin câmpul cu maci

 oarbe

 conduse de tremur

 …de azi

 nu mai privesc în urmă…

 își ține capul în palme

 din lutu-i modelat elegant

 scapă doar câteva întrebări

 împiedicate

 nătânge

 suficient de neimportante 

 -față de zâmbetul larg al prințului din Ursa Mare-

 încât să stea pitite la umbra buzei

 să privească sâmburele

 cum poate fi așa pur

 o las cu gândurile ei și deschid porțile larg

 ca sinele să respire

 deși port încă stigmatul negrului

 ochii…

când știu că mireasma sfârșitului e-așa aproape

 în singurătatea lor nădejdea o împart între ei

 da

 sunt vecinii mei

 anii le-au aplecat umerii

 de câteva zile câinii parcă ar număra stelele

 urletul lor te îngheață 

 tușa parcă mai senină azi ca ieri

 îmi mulțumește din privire pentru darul adus

 o vorba bună

 care mai spală din liniștea apăsătoare

 a ajuns să fie mai importantă ca farfuria de supă

 este…

nu mă doare clipa aceea singură

poate că este luna plină punte

între gând și călcatul cămășii

poate că acest gând s-a scurs în pământuri neroditoare

nu mai dau curs întrebărilor

cert este că

acum e goală

așa se vede de afară încrengătura de fire sidefii

am ajuns în rând cu alte rânduri

de oameni banali

și-mi spun

…îmi place

o tăcere a trupului

fără mișcările necontrolate ale curiozității

fără…

 nu le mai cercetez motivele

 le dau drumul

 în singura clipă rămasă la poartă 

 îmi place emoția aceasta 

 pe prispă este mereu loc de câte zece

 împart cu tine fiecare atingere

 din adâncuri

 buchetul colorat desface mierea nimb

 grânele cresc

 nu știu care dintre noi le-a semănat dar

 se vor coace doar în această clipă

 dacă te vei auri 

 îmi vei spune da

 mai știi treapta care…

in jurul tau lumina valseaza, sufletul creste si simti ca aceasta zi nu poate sa fie decat a ta, intreaga, fiecare clipa te inalta, te copleseate si iti aminteste cat de iubita esti de cei din jur...Azi de ziua ta aduni in palma frumusetea si iubirea din jur.

Cu toata dragostea iti doresc din suflet multa sanatate, sa ti se implineasca toate dorintele si neaparat sa fii fericita in fiecare clipa!

La multi Ani!

si…