Distant

[Amanda Spulber]

Senină e zarea – un soare blazat  

Din colțul de stradă străluce

Și linii absente prin colburi străbat –

Lumini se-ntrețes la răscruce. 

.

E liniște-n ceruri, la fel pe pământ, 

Doar vuietul surd, pe trotuare –

Nici nu se clintește vreo pală de vânt, 

Dar plopul timid nu apare.

.

Căci zvelta coroană surcele-i de-acum,

Tăiat să se-nscrie-n rutină –

Sunt lemne de foc prefăcute în scrum

Și frunze mâncate de tină.

.

Rămâne doar trunchiul – la gardul de fier,

Visează renașteri de ramuri – 

Aprilie cântă pe clape de cer

Și plopul nu vine la geamuri.

[Alina Ilie]

Dispariția unei lumi și încercarea universului de a reface viața cu aceasta lipsă. 

[Ada Nemescu]

Frumoase versuri, împletite meșteșugit, melodioase în cadența lor studiată... mi-a plăcut! aDa

[Vasilisia Lazăr]

Un poem melancolic, în care absența devine personaj central. Imaginile urbane și naturale se împletesc într-o atmosferă suspendată, aproape ireală, unde liniștea ascunde o pierdere profundă. Plopul, simbol al vieții și al continuității, apare aici ca o prezență lipsă, transformată în amintire și rutină. Contrastul dintre aprilie – anotimp al renașterii – și absența revenirii accentuează durerea tăcută. Un text subtil, în care dorul se exprimă prin ceea ce nu mai este. 

[Maria Mitea]

”Distant” -  e o stare poetică aici care redă în totalitate această Diiiiistanță, pe care doar un Vis ar putea să o mai scurteze…  ” 

~ Rămâne doar trunchiul – la gardul de fier,

Visează renașteri de ramuri –  ( mi-a plăcut starea adâncă ...) 

[Grig Salvan]

Un pastel primăvăratic, dar melancolic și dramatic prin copacul tăiat în care seva încă pulsează și speranța de a renaște încă e vie. E genul de prozodie care-mi place mult prin cadență și incantația aproape de descântec.

[Amanda Spulber]

Valentin, ai dreptate, e posibil să mai crească. Mulțumesc pentru lectura atentă și pentru comentariu.

[Stanescu Valentin]

Amanda, plopul timid nu se mai arată pentru el povestea nu are erată... Un trunchi de plop mai înmugureşte un vis tăiat pe veci e dus. Am tăiat nişte sălcii care umbreau locul unui vecin şi am simţit durerea lor dar mugurii au ieşit foarte curând iar durerea lor s-a transformat în bucuria mea văzând noii muguri. Mi-au plăcut buchetele de cuvinte soare blazat,  frunze mâncate de tină, Aprilie cântă pe clape de cer.