Disertație pe marginea simțului olfactiv în loc de bun-venit (despre revenirea în microclimatul propriu)

[mirela orban]

liniștea de acasă

masa patul

noptiera cu droguri zilnice

icoanele pictate pe lemn vechi

amorțite sub umbra răsăritului

cădelnița în miniatură unde aprindea de-o vreme

boabe de tămâie duminicile

nici ea nu mai știa de ce

motivul se înstrăinase peste munți

 

poate așa se simțea aproape

crescută în arome bisericești

își asemuia părintele unui arhanghel

coborât de pe pereții lăcașului sfânt

de câte ori îmbrăca roba și îi auzea

vocea nepământeană propovăduind în naos

printre anafură si mir

până într-o zi când îl văzuse doar tată

 

se scutură de arhaismul încolăcit pe gând

ca o bluză prea strâmtă

în timp ce inspira cu nesaț aerul știut

 

sau poate îi plăcea să creadă

fumul înmiresmat

era calea de transcendență metafizică

a dorințelor ei spre undeva

pe raftul unei biblioteci alexandriene

îndosariate cu nume și cnp

 

în fine

divaga acum

de mulțumire să zicem

era acasă

și cel puțin o rugă aleasă probabil aleatoriu

se împlinise

 

 ( mamei)

[mirela orban]

Multumiri! :)

Am renuntat la punctele de suspensie.

[Nădejde Angelina]

Admiraţie!

[Any Tudoran]

O lume unica si irepetabila traditia ca  mod de viata ne apropie cel mai mult de radacini.

[Camelia Ardelean]

Și mie mi-a plăcut!

[Ion Lazăr da Coza]

Pauză după punctele de suspensie!

Fără pauză după deschiderea parantezei!

Excelent.

da Coza

[mirela orban]

Va multumesc pentru gandurile dezvelite! :)

[Corina Militaru]

Frumos! Am citit cu drag! :)

[bolache alexandru]

Semn de popas! Am citit cu plăcere!

[Mihaela Popa]

frumos, admirație!