1. 

răsărit de mai-

aburii primăverii

din mâini fragede

de câţiva ani te joci de-a v-aţi ascunselea

însă doar eu sunt cea care mijeşte

cu capul înfundat în pernă înşir numere până adorm

alteori cât un clipit dar nu te arăţi

laşi urma parfumului perceptibilă îmbrăţişare peste tristeţi

chipul tău răsare pe buza nopţii luminos ca o lună răscoaptă

neauzit răsfoieşte prin mine citind nerostiri

limpezeşte ape tulburi adună gândurile împrăştiate

(recunosc am rămas aceeasi dezordonată)

în…

se opreşte la brutăria din drum

ia o lipie frământată cu calm şi

de câte ori trebuie îmbrăcată

în cojoc gros de scoarţă coaptă pe

cărămida încinsă sub vorbele atâtor bătrâni

o aşează pe masa din bucătărie

cu grija pruncului abia născut

înfăşat în albă pânză

şi frânge bucăţi fierbinţi

iei una în mâinile împreunate

ca pe-o fericire o iei

ca pe-un suflet fără prihană

ca pe-un leac dăruit ţie

în…

Poate că niciodată

n-am să înţeleg de ce

am stat tăcută în hăţişul lumii

iubeam pe-ascuns iertam pe-ascuns

muream încet

de doruri nerostite spre alte doruri

Poate că niciodată

n-am să înţeleg nici cum

un tril de primăvară a trezit

sufletul amorţit în hibernare

prea singur

şi poate că mult prea obosit

Şi toate simţurile-n cor au explodat

salvându-se de unde le-am închis

de atingerea luminii înviate

îmbrăţişarea…

 le acoperise cu pământul ud

 semințele germinate străpungeau carnea maturată de ploi

 simțise rădăcinile fragede hrănindu-se din atâtea adevăruri

 iar deasupra înverzea o  grădină

 se întreba când va ajunge să pipăie frunzele proaspete

 răsfirate pe crengi  întortocheate ajunse la ceruri

 fiindcă jos cocleau în lutul rece transpirații nocturne

 ignorat arătătorul arăta cu încăpățânare

 spre unde 

liniștea de acasă

masa patul

noptiera cu droguri zilnice

icoanele pictate pe lemn vechi

amorțite sub umbra răsăritului

cădelnița în miniatură unde aprindea de-o vreme

boabe de tămâie duminicile

nici ea nu mai știa de ce

motivul se înstrăinase peste munți

poate așa se simțea aproape

crescută în arome bisericești

își asemuia părintele unui arhanghel

coborât de pe pereții lăcașului…

aprindeam lampioane în nopţile opace

să nu pierzi drumul

nimeni n-ar fi înţeles  

jocul din colţul buzelor când te aplecai

să-mi astâmperi absenţele motivate sau ne

alteori număram dalele până la răspântia

unde ai cotit-o spre vest nu ca să verific lipsa

organic toate funcţionau normal

doar să recompun din linii longitudinale

şi cercuri întrepătrunse locul

unde ne-am atins ultima oară

nu conta că…

 nevoile ei

 intraseră în stare vegetativă

 ar fi vrut să smulgă tot

 și să rămână în sufletul gol

 chiar dacă această indecență trădătoare

 i-ar fi adus oprobiul juraților

 iar pietrele aruncate din guri păcătoase

 ar fi doborât-o de pe piedestal

 pe margine

 tălpile îi balansau secătuite

 risipiseră sămânță de zboruri

 de-a lungul drumului umbreau

 scheletele aripilor niciodată…

 În locul emisferei drepte

 am un marsupiu-presupun-

 elastic precum un balon cu heliu

 înghesuit în debara.

 Prea încap toate frământările dimprejur

 inutil vămuite de-un suflet pescar!

 Supapa se deschide uneori

 iar gândul, convertit în…

 trebuie ca rădăcinile să se fi-mpreunat

 îndeajuns cu pământul

 încât umbra să aibă greutate și locul vacant 

 să recunoască lipsa

 sămânța poveței tale trebuie

 să fi-nmugurit mai 'nainte

 acolo unde a fost primită și primenită

 cum se cuvine fără teamă

 că brazda n-a fost adâncă destul

 ploaia neajunsă ori puntea surpată

 să lași opaițul aprins sub coasta stângă

 să reverse lumină până ajungi tu…

dacă n-ai fi căutat drumul 

aș fi rămas searbădă 

nu ningea niciodată 

unde abdicau gândurile înnodate 

încrucișam cuvinte peste al cincilea anotimp 

să stârnesc ploile, vântul, soarele de plastic 

îmi făcea cu ochiul fără să mă convingă 

de apartenența lui în decorul incomplet 

ieri azi și probabil mâine aceeași constanță 

neîntreruptă de vreo perpendicularitate…