din doi în doi așa se numără

[Nuta Craciun]

 

uneori mă apropii de oameni prea mult

de cei îngropați în mine mi-e cel mai dor

de umbrele lor vii în care mi-am închis plânsul

 

în căsuța din cer mama și tata cosesc iarba

vântul le mângâie fețele arse de soare

 

din doi în doi așa se numără

numai din doi în doi așa numără gândul meu

apoi vine singurătatea și seceră

și doi se face unu 

 

viața trece pe lângă noi

sentimentele sunt ca furtuna au un început

și-un sfârsit

 seara vine un dor de crapă pietrele

dorul nu are frâu nici limite nici leac

 

în căsuța din cer mama și tata zâmbesc

în ochi le cresc flori de piatră

 

cineva îmi rotunjește colțul de liniște

mă aplec asupra foii albe și scriu

un poem lung

să ajungă până la ei

 

[Ion Lazăr da Coza]

Nu subiectul face poezia. El e doar un pretext.

Remarc finalul!

da Coza

[Nuta Craciun]

Gabriela, deci si tu crezi ca poemul meu a ajuns la destinatie? multumesc de semnul tau! :)

[Ioniţă Gabriela]

-a ajuns! Preţuire!

[Nuta Craciun]

multumesc, Sofy, de empatia la nostalgii si regrete, intr-o toamna unde amintirile celor dusi  iau forme tot mai vii... cu fiecare frunza care cade,  cu fiecare lacrima scuturata de vant... 

cand numaratoarea se face pe sarite, cand doi nu mai e numarul magic... cand toate in jur tac doar cuvintele se scriu singure in "poeme lungi"... 

[Nuta Craciun]

multumesc, domnul, Ionel Mony Constantin! 

e nemaipomenit de bine cand emotia unui vers atinge sufletul,  cred ca e cea mai pura si mai frumoasa atingere iar pentru cel care scrie, o mare bucurie ... caci asta e rasplata, sa vibreze la unison (macar pe alocuri) creatorul si cititorul,  atunci cel care citeste se uneste in cuget cu cel care scrie si-si traiesc impreuna clipa :) 

[Sofia Sincă]

 Nostalgia caracteristică toamnei şi amintirilor a născut regretul după persoanele pierdute, cele mai importante din viața noastră. Un text confesiv, elegiac, povestit, fără fior liric.

un poem lung

să ajungă până la ei - această metaforă mi-a plăcut teribil.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

Un BIG LIKE!

EMOŢIONANT!