Desprinderea umbrei mele

[Irina Lucia Mihalca]

Desprinderea umbrei mele

 

E seară, târziu.

Străbat o stradă palid luminată de becul stâlpilor, case lipite, strâmte,
prin care pare că timpul s-a închis,
singuri, paşii mei răsună; în depărtare, adânc, doar umbra mea fidelă mi-i recunoaşte.
La colţul străzii un gard ruginit, o poartă de fier întredeschisă...

curtea în care zac aruncate prin iarbă bucăţi de piatră,

inscripţii abia desluşite:  * נשמה... לנצח... מעבר... שליפה

îmi atrag privirea spre casa părăsită cu aerul unui templu coral.

 

Ecoul slab al unui cândva-undeva ... - acorduri ireale -

urme de paşi făcuţi cândva mă cheamă înăuntru,
ca-n transă fac doi, trei paşi ...în faţă, desprinsă uşor de mine,
umbra mea întoarce capul, mă priveşte, înaintează spre templul cu o nouă, ireală lumină.

Spre Ea se-apropie Umbra, conturul unui tânăr,
se privesc, se-mbrăţişează,
privind acum imperceptibila lor îmbinare îmi pare o singură umbră
gândul (al meu, desigur) mă întreabă nedumerit:
- A cui e Umbra asta, a cărui om e umbra ce-apare din senin?
răspunsul Umbrei veni instantaneu:
- Sunt Umbra unui om ce şi-a înşelat al său suflet ,
                                             rătăcitor de-atunci mereu!

Pe zidul templului se derulă-ntr-o clipă  viaţa întreagă a unui om...
- Ce grea pedeapsă urma să plătească cu rătăcirea sa eternă!                                         
Tributul celui ce sufletu-şi înşeală, ce minte şi răneşte,
ce-şi calcă cuvântul, legământul şi lumina,
al celui care-şi uită iubirea...
O singură salvare -
- Umbra sa să-ntregească ce-a rupt omul 
din patimi, din temeri, din orgolii ...
De-atunci sunt mii de vieţi în care Umbra sa călătoreşte,
ca să repare în timpuri tot ce-a stricat un om...
De-atunci şi el şi Umbra-şi caută perechea-umbră,
Iubirea - salvarea sufletului gol.

Din cer fulgi albi, mici fluturi pluteau deasupra acelor umbre îmbinate,
Un dans uşor sub palide acorduri, suave ritmuri prin care
mă privesc intens şi rugător, cerându-mi aprobarea.

Zâmbesc privindu-i regăsiţi,
înconjuraţi de razele de lună, de licăriri de stele,
Tacit le-aprob plecarea, depărtarea şi prelungirea către templu...

În fond e umbra-mi dragă, dublura mea
                                                 simbolic redată în această viaţă!

 

____________________________________________________________

 * ebr.- Suflet ... Veşnic ... Dincolo de ... Regăsire

[Irina Lucia Mihalca]

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, da Coza, pentru lectura si observatii.

Stiu ca steluta vine la sfarsitul textului, doar ca in nu accepta , odata redactate cuvantulintele in ebraica, orice vine dupa se aseaza la inceput, iar la orgolii cred ca e corect asa.

Poemul a fost scris si inspirat intrand in curtea unui templu coral parasit care mi-a atras intamplator atentia (monument arhitectonic) prin inscriptiile timpului...  si culmea, aproape de centru.

Intamplarea a facut ca paznicul cladirii sa fie acolo, sa ma primeasca si sa-mi dea atatea explicatii.

Cu pretuire, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Sofy, pentru trecere si impresiile lasate.

Cu pretuire, Irina

[Ion Lazăr da Coza]

uşor întredeschisă...  Pleoasm?

ÎNTREDESCHÍDE vb. tr. a deschide puțin o ușă, o fereastră,

***

*נשמה... לנצח... מעבר... שליפה  steluța, în text, se pune după citat, nu cum bine ai pus-o la subsol;

***

 om ce şi-a înşelat  al său sufletul, 

***

O singură salvare -
- ca Umbra sa să-ntregească ce-a rupt omul 
din patimi, din temeri, din orgolii ...      

Splendid poem!

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Un poem amplu, meditativ, caracteristic Irinei Mihalca. Felicitări!

[Sofia Sincă]

Interesant! Un text epico-liric. O poveste metaforizată, cu tema eului transformată în umbră, cu ceea ce eul ar dori să se întâmple.

''În fond e umbra-mi dragă, dublura mea
                                                 simbolic redată în această viaţă!''

Am citit cu interes, Sofy!