de profundis clamavi ad te domine

[petrut dan]

frunze peste

tot ruginii

se strâng lângă ziduri

vântul

rostogoleşte un

zar- rugăciunea trece

prin mine

tăişul fără nume pe lemn

 

ne ascundem în biserici

de noi

port ochii tatălui meu

 

binecuvîntarea lui

e statuia la picioarele căreia

vreau să-mi citeşti pentru

moarte

ne prefacem că

mă asculţi şi mâine

doar

 

să

ne prefacem

[Monica Pester]

Lisia, regret din suflet că ți-ai format o astfel de părere despre mine. Cred însă că este de prisos discuția, mă văd calificată ca făcând probabil înșelătorii, ca să manipulez ceva ???..

 NICIODATĂ  nu am făcut cu bună știință așa ceva!!!

Mă faci să mă simt exclusă. Mă înfiori ...

Îmi pare rău că am deschis discuția ...

Gura mea se va închide definitiv din acest punct. Nu are sens disputa, e prea grea pentru mine.

Vă urez tuturor inspirație ! 

[Mihai Katin]

binecuvîntarea lui

e statuia la picioarele căreia

vreau să-mi citeşti pentru

moarte

ne prefacem că

mă asculţi şi mâine

doar.....in adâncul sufletului (strigat-am către Tine, Doamne) – Psalmii, 129...restul  ne  e tacerea  din  care  mintea  si   sufletul   dau   poetului  ploaia  de cuvinte  ce  ne  spala  de pacate  si  frica......

[Vasilisia Lazăr]

Aaaa, acum înțeleg că e vorba de comentariul lui Dan pe pagina lui. Da, nu știu ce să zic... Am avut impresia că e pagina ta. Dar chestiunea cu like-urile rămâne oricum valabilă. Știu ce spun. 

[Vasilisia Lazăr]

Poate l-ai șters tu din greșeală, Monica, așa cum ai mai făcut în câteva rânduri. Cum tot din greșeală (bănuiesc) îți ștergi și like-urile de la unele poezii după ce le dai. La mine, cel puțin, ți le-ai șters de multe ori. Dar nu doar la mine, mi-au mai semnalat și alții. Și dacă despre ștergerea unui comentariu poate fi bănuit orice editor (deși nu cred că are cineva interes s-o facă, fiindcă adminii acestui site doresc comentarii la texte, iar autorul nu prea cred, nu era vreun conflict), ștergerea unui like nu poate fi făcută de către nimeni, afară de cel care l-a dat.

[Monica Pester]

Regret mult că mi s-a șters răspunsul tău, Poete, la commentul meu ! Mă bucuram din suflet că înțelegi ce spun,  din suflet și cu toată implicarea !

Păcat, mi-a fost bucuria de moment. . . 

Voi persevara prin a-ți interpreta tot ce scrii .

[petrut dan]

Gabi, mulțumesc, apreciez, cu prietenie!

[Monica Pester]

Pe cât de concentrat, pe atât de profund e scrisul tău de acum. Nu știu dacă e poezie sau o destăinuire adâncă. Primele două citiri m-au ajutat doar să încerc să intru pe frecvența poetului și să-mi promit lecturări multiple, ca să înțeleg dacă sentimentul pe care mi-l lasă e cel mai aproape de adevărul interior.

Sentimentul ăsta e unul de sfâșietoare tristețe, ca o rugă a Mântuitorului pe cruce. Este ca o ultimă zvâcnire de viață, un testament de credință, o disperare în fața trecutului dar mai cu seamă a viitorului imprevizibil, pe care nu-l putem înșela, căci el vine năvalnic și ne fură amintirile, speranțele , prezentul. Ai deschis o tainiță a sufletului din cel mai adânc loc. Dar acolo nu se afla decât Întunericul în fața căruia disperarea ne-ar obliga să ne prefacem , să ne construim eu-ri cu măști diferite , pentru că ne simțim neajutorați. Dar iată că, în tot întunericul avem totuși puterea de a vedea Lumina și de a cere ajutorul lui .. Domine, cu strigătul nostru cel mai curat și mai  impetuos. 

Impresionantă destăinuire, Poete, care, după cum vezi, mi-am asumat-o în chip personal, îmbinând trăirile 

Da, impresionant!

[gabriel cristea]

Din aceste străfunduri se nasc cele mai mute strigăte.

Clar și excepțional!