Cu buza ei ușoară

[gabriel cristea]

Respir, trecând prin site, 

aripi înșiruite, 

             amurgu-i plin de duh. 

Risipitor, o moară

cu pleve înfășoară

              organicul văzduh… 

Se leagănă-ntre dealuri

grânare precum valuri 

             - Ce cunoscute-mi par! 

Hoinarul vânt destramă, 

cu clinchete de-alamă, 

                grăunțele de jar. 

Plutește-n calda clipă

adusă de risipă

              o pasăre de-amurg;

Și-n jariștea-nserării

aud pe roata morii

                izvoarele cum curg… 

Penumbre vegetale

își alungesc pumnale

                 prin sufletu-mi haihui;

Și luna mă-nfioară

cu buza ei ușoară, 

                 amanta nimănui. 

[Vasilisia Lazăr]

Splendid pastel!

Plutește-n calda clipă

adusă de risipă

              o pasăre de-amurg;

Și-n jariștea-nserării

aud pe roata morii

                izvoarele cum curg… 

Ce frumos!

[Stanescu Valentin]

 şi iată la răscruce minunea se produce din stridii de cuvinte o perlă ne aduce amurgul ne-nfioară în clipa ce ne scapă ca un şuvoi risipă în morile de apă...

 

                                 ’’pasărea de-amurg’’

                                            scaldă-n zefir

                                                      vălul ei

                                                    dintr-un

                                                               fir

 

                                                                ’’pasărea de-amurg’’

                                                                  va zămisli

                                                                  din noapte

                                                                  zori de

                                                                  zi...

Gabriel Cristea, prietene de cuvânt, ai produs emoţie, primeşti ecoul ei!

[Monica Pester]

Gabi, prietene, priveam poza ta de avatar și mă întrebam cum o astfel de figură de macho poate să conțină, să învelească un suflet atât de feminin, cald, plin de candoare și artist în totalitate . . . 

Ai o construcție fericită care armonizează pe un palier, yin-ul și yang-ul, deopotrivă. 

Felicitări !

[Grig Salvan]

Un pastel într-un decor natural încărcat de melancolia amurgului, de trăiri și reverberații „prin sufletu-mi hai-hui”. Mi-a plăcut această sintagmă.

[Mihai Katin]

Plutește-n calda clipă

adusă de risipă

              o pasăre de-amurg;

Și-n jariștea-nserării

aud pe roata morii

                izvoarele cum curg…   este  aici   o  pasare de amurg  ce  reinoieste   mitul   unei   mitologii de care  avem  nevoie   pentru   a intelege  sublimul   unei  imagini  finale:

Și luna mă-nfioară

cu buza ei ușoară, 

                 amanta nimănui. 

[IOAN stoian]

Duhul amurgului împleteşte din fire nevăzute un pastel sentimental ascuns, din care cuvintele cad ca apa izvoarelor  prin roata morii. O linişte lăuntrică ca un surâs în colţul buzei lunii...Remarcsbil poem, remarcabilă atmosferă!