Copilăroasă, toamna...

[Amanda Spulber]

Copilăroasă, toamna mijea la mine-n suflet 

În dimineți senine cu ochi de peruzea;

Cu unduiri feline și cu molatic umblet, 

Pășea parcă purtată de-un vânt de catifea. 

Îmi inspecta odaia încet, pe îndelete, 

Și chicotea, ghidușă, la tot ce observa;

Cu crizanteme albe și cu gherghine-n plete, 

De un parfum șăgalnic ea timpul îmi umplea. 

Îmi răscolea, ștrengară, prin rafturi prăfuite –

Ce căuta acolo deloc nu pricepeam –

Și îmi punea în față doar vise năruite, 

Iar eu, nedumerită, pe loc mă îmbufnam;

Dar ea râdea cu susur de apă cristalină, 

Fragmentele de vise mi le-mpletea în păr;

Îmi atingea obrazul cu mâna ei cea fină 

Și îmi șoptea, duioasă, un simplu adevăr...

„Nu ați venit pe lume toți pentru-aceeași soartă; 

Tu crezi că nu contează în urmă ce-ai lăsat, 

Dar – deși viața pare că-i uneori deșartă –

E important doar drumul cu tot ce te-a-nvățat.”

[petrut dan]

Da, copilăroasă!)

[Manuela Munteanu]

Amanda, eu te sfătuiesc să nu sacrifici rima! Ca variante, ar mai fi: ,,Și chicotea, ghidușă, la tot ce-ntrezărea", sau ,,Și chicotea, ghidușă. La tot se-nveselea". Mi-a plăcut mult!

[Grig Salvan]

Copilăroasă toamna, dimpreună cu autoarea. Un joc șăgalnic, dar încheiat la modul grav cu învățături de viață. „E important doar drumul cu tot ce te-a-nvățat”. Frumos ritmul și „muzica” versurilor.

[bolache alexandru]

O toamnă frumoasă, copilăroasă venită cu ghidușie să spună un adevăr simplu: Numai drumul e interesant!

[Mihai Katin]

„Nu ați venit pe lume toți pentru-aceeași soartă;

Tu crezi că nu contează în urmă ce-ai lăsat,

Dar – deși viața pare că-i uneori deșartă –

E important doar drumul cu tot ce te-a-nvățat.”  acest  catren  marturiseste o  toamna  predispusa  la  filofosie ,cea  din  inceput  este  copilaroasa apoi  devine  demimondena  dar  trebuie sa recunosc ,toamna  este  cu  adevarat  o  femeie  200%!!!

cu pretuire!

[Vasilisia Lazăr]

De un parfum șăgalnic ea timpul mi-l umplea. / îmi umplea

De asemenea, recomand aici inversarea lui și cu iar.

Și îmi punea în față doar vise năruite 

Iar eu, nedumerită, pe loc mă îmbufnam;

Deși corectă, un pic greoaie exprimarea din ultima strofă, eu aș mai simplifica-o. 

Poezia e una ingenuă, plăcută, iar ultima strofă parcă strică puțin această ingenuitate. E doar părerea mea.

[gabriel cristea]

Doamnă Amanda Spulber, ,,domnia" mea are la bază origini țărănești, iar în locul caftanului boieresc prefer zăbunul răzeșesc! :) 

[Amanda Spulber]

Domnule Cristea, sunteți, domnia voastră, prea generos e o poezie modestă în opinia mea. Am avut însă în minte primul vers și ritmul si mi-a plăcut să o scriu. Mă bucur dacă v-a plăcut și domniei voastre. Vă mulțumesc pentru sugestie. Aveți dreptate, dar ar trebui să sacrific logica. Voi sacrifica rima și voi pune "la tot ce observa". Sper să fie mai bine așa.

În altă ordine de idei, aș prefera adresarea colocvială. Nu implică lipsă de respect sau familiaritate dincolo de limitele unei pasiuni comune, dar e mai simplă și mai relaxată. Evident însă că voi respecta preferința domniei voastre.

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc frumos pentru apreciere, domnule Vasile Burdușa.

[gabriel cristea]

Minunat poem! Doamnă Spulber, pentru ritm: ,,cam la tot ce vedea"/,,la tot ce revedea".