Chiar dacă anii se adună

[Corneliu Neagu]

Chiar dacă anii se adună mulți,

nu pot uita cât am iubit odată,

mă reîntorc, pe nevăzute punți,

în lumea minunată de-altădată.

Copil voi fi, poate, din când în când,

și-ajuns în vis acolo, peste vreme,

te voi zări prin pajiști alergând,

iar dorul-mi neoprit o să te cheme.

.

Vom sta cu părul răscolit de vânt,

privind cu ochii minții înapoi,

și pe poteca strâmtă, alergând,

ne-om întâlni, căzând în iarbă goi.

Îmbrățișați vom luneca la vale,

prin văile umplute de țărână,

nimic n-o să ne poată sta în cale,

cât timpul ne va ține împreună.

.

Eu am rămas același, neschimbat,

doar ochii triști mai obosiți îmi par,

pe chipul parcă mai îngândurat,

când în trecut te caut în zadar,

sau când apari, dar nu așa de clară

precum aievea te știam cândva,

iar umbra ta începe să mă doară,

când visul meu n-o poate contura.

.

Fă, Doamne, o minune pentru noi,

cum ai făcut, și-atunci, întâia oară –

din viață noastră dă-ne înapoi

doar amintiri care să nu ne doară!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie, Chris!

[Chris]

ce frumos, mi-a placut mult ruga de final...

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri și gânduri alese, dragă prietenă Floare, pentru trecere și cuvintele frumoase de apreciere lăsate aici!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, cu prietenie și respect, stimată doamnă Vasilisia Lazăr, pentru frumosul comentariu lăsat la poezia mea, regăsindu-vă, poate, pe o altă treaptă și la altă vârstă, în emoția pierderii unei mari iubiri!

[Corneliu Neagu]

Stimate prieten și coleg de condei Alexandru Bolache, vă mulțumesc pentru frumosul mesaj lăsat aici, intuind că poezia evocă prima iubire, din preadolescență.

[Vasilisia Lazăr]

sau când apari, dar nu așa de clară

precum aievea te știam cândva,

iar umbra ta începe să mă doară,

când visul meu n-o poate contura.

.

O, Doamne, cât de bine înțeleg asta... 

Dar atâta vreme cât ai amintiri, nu ești singur. Sau cât timp ți le mai aduci aminte...

Am citit cu nostalgie. Frumos!

[bolache alexandru]

Chiar daca anii se adună amintirea iubirii, poate a primei iubiri nu va dispărea niciodată. 

[Corneliu Neagu]

Putem trăi oricând potrivit vârstei și aspirațiilor noaste, dar putem trăi și prin rememorarea amintirilor cărora le putem da, artistic vorbind, orice nuanțe și semnificații, pentru că sunt ale noastre și nu ni le poate lua nimeni. Mulțumiri alese, cu prietenie și respect, pentru trecere și mesaj, stimată doamnă Ana Cîmpeanu!