Ceasul liniar

[Ionica Serbov]

Ceasul își declamă limba plată

Într-un vag elogiu liniar.

L-am reînviat pe Niciodată

Numai pentru a-l ucide iar!

 

Imnuri scriu cu patimi pentru Moarte,

Pentru infinit și apogeu,

Chiar de încă mă revăd departe

Și de tine, și de ceasul meu.

 

Timpul se desface în petale,

Într-o epopee de culori –

Parcă toate simțurile tale

Tind să aibă noimă uneori!

 

Te revăd smulgând din rădăcină

Vraja vieții mele trecătoare,

Cum te-arunci cu voia ta senină

Spre o grotă mare... Tot mai mare...

 

Iar, în golul care se așterne

Dincolo de hău și absolut,

Reconsideri viețile eterne

Ale celor ce-au pierit demult...

 

Nu, Zeiță! Nu vei fi scânteie

Nici măcar în ceasul solitar

Care va dori să-mi dea idee

Despre cum și când, și cât să sar.

 

Nu ai vreme tu de-așa parade!

Tu ești prizonieră într-un ceas.

Eu voi fi acolo, unde cade

Secundarul mort și fără glas.

 

Doar în viforul de nebunie

Te-ai putea preface în mormânt.

Însă, cât te țin în poezie,

Moarte, ești captivă în cuvânt!

 

25.07.2021

[Ionica Serbov]

Doamnă Camelia Ardelean, vă mulțumesc pentru sugestie. Totodată, îmi veți permite o lămurire, nu-i așa? Strofa 5 debutează cu stupoarea „Iar! = din nou“ fără să comporte sintaxa conjuncției „și“. A doua sugestie, privitoare la „prizonieră“, este întemeiată dpdv gramatical, dar nu concordă cu ars poetica din stilul meu de scriere. Am contras diftongul „ni-er“+ă în hiatul „nier“+ă pentru a îndrepta un deget acuzator către acel „Tu“ cu care debutează versul. În opinia mea, forța de sugestie poetică rezidă în expresivitate, nicidecum în rigiditatea oralității citadine. Așa văd eu arta asta! Dacă greșesc, îmi cer iertare.

[Vasilisia Lazăr]

O poezie încântătoare.

[Camelia Ardelean]

O poezie foarte bine "construită", despre temele existenţiale; mi-a plăcut.

PS: Aş scoate virgula din strofa 5, primul vers (după "Iar"), iar în versul 2 din penultima strofă aş lăsa doar "Eşti prizonieră într-un ceas" ("pri-zo-ni-e-ră" are 5 silabe). Cu drag, 

[Mihaela Popa]

tare frumos, admiraţie!

[gabriel cristea]

Minunat poem! 

[Valeria Merca]

Foarte frumos! Am rezonat.

Felicitări!

[Sofia Sincă]

Timpul, mai ales cel de pe urmă. Versurile curg plastic pe firul ideii, coagulându-se într-un mesaj coerent, clar, explicit: despre viață, timp, moarte.

Împletire nostalgică de metafore bine așezate în vers.

Cu apreciere,

Sofi