căutări

[Elisabeta Drăghici]

uneori crește în suflet un dor

de iarbă îmbrăcată-n flori,

de unduiri de vânt peste chipul asprit de timp

sau de soarele molatec aplecat peste ape.

alteori se naște un nerv, traversând orașe

prin zgomot de roți și forfotă de trupuri.

între aceste doruri, sufletul tău,

buimac, caută un sprijin.

[Elisabeta Drăghici]

Nu am dat un răspuns până acum... pur și simplu nu am știut ce să scriu fiecăruia. Cred că absența mea din ultimul timp în cenaclu este cea care a generat acest dor. Toate cele bune, tuturor!

[Ada Nemescu]

Am recitit aceste versuri mustind de sinceritate.

Și unde este dor, e poezie! 

aDa

[Maria Mitea]

Vers de la mama lui de-acasă! Un vers care parcă s-a născut dintr-o rază de soare, așa doar stând cu ochii înfipți în ”soarele molatic” - poezist până la Dumnezeu și dincolo de el, că doar și el e creat tot de Muze! 

Elizabeta ne-ai oferit aici un deliciu poetic! 

”

între aceste doruri, sufletul tău,

buimac, caută un sprijin.” - aici mie îmi place să mă opresc doar la ”Caută” - l-aș lăsa pe cititor un pic În Limbo... dar e și cum simte Poetesa. 

Felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

Aceste versuri exprimă frumusețea și complexitatea emoțiilor interioare, evidențiind dorurile și stările sufletului în diferite momente. În prima parte, dorul pentru natură și frumusețile ei—iarba cu flori, vântul, soarele—reprezintă o nostalgie pentru liniștea și puritatea lumii naturale. În a doua parte, dorul se mută în lumea agitată a orașului, traversând zgomote și forfotă, simbolizând poate frustrarea sau nevoia de evadare din cotidian. Finalul sugerează că, în mijlocul acestor doruri și agitație, sufletul caută sprijin, alinare și stabilitate, fiind confuz, în căutare de direcție. E o poezie care explorează dualitatea între liniștea naturii și agitația urbană, precum și căutarea de sens și echilibru în mijlocul acestor stări. Am citit cu drag!

[Grig Salvan]

Sufletul ipostaziat în veșnica lui căutare, fărmântat de doruri și dorințe, de vise și speranțe, dus ca de un vânt ce-l poartă prin univers. O secvență scurtă, dar semnificativă.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos! Comuniunea poetului cu natura este un sprijin sufletesc.

[Mihai Katin]

între aceste doruri, sufletul tău,

buimac, caută un sprijin.   este pe undeva  esența  drumului uman în încercările  sale  de a-și afla reperele morale  și rațiunile  sufletești   pentru care   a fost pregătit sa trăiască  intre efemer și eternitate...

[Ada Nemescu]

Bine ați revenit!

Foarte sugestiv titlul, în toată simplitatea lui.

Sunt versuri sincere, iar sufletul buimac ce caută sprijin, este un argument poetic deosebit.

aDa