Căutând adânc prin brazde

[gabriel cristea]

Nu dau doi bani pe slugi sau pe vicleni,

chiar de ar fi să storc din piatră seacă

fărâma grâului valah,

ca să-mi hrănesc poemul. 

Ajungă, așadar, această lingușeală

disprețuită-n veci de sângele barbar! 

Nu-mi terfelesc nici numele, nici neamul, 

pentru-a mânca pișcotul Ambasadei-partener. 

Rămân, ca ,,daci montibus inhaerent"*, 

în matca mea de oameni drepți, 

înstejărind vreo culme răzlețită

sau zdrențuros pe la răscruci de drum,

și nu cerșind un colț de pâine prin străini, 

ci căutând adânc prin brazde vălătuci…

Notă*

,,daci montibus inhaerent” (din istoricul latin Annaeus Florus) -  dacii nedespărțiți de munți. 

[gabriel cristea]

Lisia, cu cât matca se-ngustează mai mult cu atât se adâncește, iar în aceste adâncuri sălășuiesc nu plevuștile, ci peștii fosforescenți - greu de prins în mreje! Mulțumesc! 

[Grig Salvan]

Frumoasă demonstrație de mândrie și putere arhaică, în tonul virulent de pamflet politic.

[Vasilisia Lazăr]

Frumos model de patriotism și demnitate umană, doar că ei ne vor chiar dacă noi nu-i vrem, iar matca celor drepți se tot îngustează. Un poem scris cu patos și năduf pe care l-am citit cu drag și întristare.

[Monica Pester]

Această abordare puternic patriotică conferă o și mai mare valoare  poemelor tale, per ansamblu. 

În vremurile noastre, un român înfrățit cu natura și creator de frumos... RAR!