Un poem ca o lovitură de tun

toată lumea-l aude

însă nimeni nu-l vede

numai poetul

se trezește

scriindu-l

crezi că se poate

dragă Kitty

nu știu

eu…

Aștept zadarnic

adio Europa

vecinul paharnic

cântă ca popa

Adio Europa

adio America

vine sincopa

începe predica

Adio…

Un crin alb parcă întreabă

alt crin negru nu răspunde

de-am găsit stele în iarbă

de ce Prutul n-are unde

Costel Zăgan

Între-a lui Dinescu șapcă

și-a lui Sadoveanu pălărie

Doamne  ce-o să-mi placă

umbra cui îmi vine mie

Costel Zăgan, Epigrame disponibile

Cu ceru-n bandulieră

și pământul în rucsac

colind era după eră

în poemele ce-mi plac

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Eu cu cine să votez

se-ntreabă românul

de nimica n-are miez

strângi cu ușa fânul

Se-ntreabă românul

nu-i niciun răspuns

unde-i azi jupânul

care-i Doamne uns…

Laudă capitalismului de aici și de pretutindeni

Da de trei ori da

Capitalismul este cel mai echidistant sistem social

Lui și numai lui îi suntem datori cu viața și cu moartea

Indiferent dacă trăim sau nu

Trebuie să muncim să avem cu ce-l plăti

Pentru că da…

Rețeta garantată pentru a-mi termina poemul

ar fi melancolia Fericirea de-a vă face varză

orice speranță Dacă sunteți trist totul e OK

Autoportretul vă aparține

V-am scris nu pentru a evita singurătatea ci moartea

Autograful Dvs., doamnelor

Cu toate…

Copilăria-ntârzie-n cuvinte

copilăria-ntârzie-n tăceri

nimicul nu-și aduce-aminte

nici viitorul ziua cea de ieri

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Dragă Kitty nici duminica

nu apuc să mă plictisesc

mă salvează agitația din jur

și prejudecățile oamenilor

cică fetele nu gândesc

ai auzit vreo prostie mai mare

în afara faptului că m-am

înălțat cu doi ani…

Domnilor așa se poate

să trăim și noi în rate

o pauză facem - un pic

sus ori jos de la buric

În oglindă ne privim

acont pentru țintirim

cine știe să vorbească

va purta o altă mască…

Of Doamne 

cu viteză cosmică iar crește mortalitatea pe cap de locuitor

ne cam neglijezi dragoste pui de lele ce ești

s-ar putea să nu mai cânt

ci să-njur

în numele tatălui 

și-al mamei

și-al celorlalți nenăscuți …

În fiecare zi urc câteun vers din Golgota

în fiecare zi mă răstignește-o poezie

cu capul parcă sparg iar bolta

și inima de nisip urlă că-i vie

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote 

Înfrunt primăvara c-o poezie

înfrunt primăvara c-o poveste

 binecuvântează florile aceste

 o grădină cerul deasupra este

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Etica-i dușmanul meu

de dimineața și până la primul vis

apoi totul reintră în normal

alteritatea însă îmi dă peste cap toate socotelile

și-atunci revăd coșmarul

o cizmă SS îmi apasă ceafa în noroi

înghit cuvintele negre ca pământul amestecat cu apă…

cinci cocoși

au violat

o găină

până

la moarte

celelalte

găini

n-au

cârâit

nimic…

Cuvintele ca niște lagăre de concentrare

mă înspăimântă

atâta lume flămândă și goală de orice conținut uman

doar niște forme zgomotoase

dincolo de conștiință

suntem tot în rahat

haznaua zilei

pute…

Politețea ca artă

politețea de-a fi

o lume moartă

doar pentr-o zi

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Unde-i îngerul de pază

România mea pierdută

nimeni nu te luminează

tu de-a pururi în derută

România mea pierdută

de stânga și de dreapta

parcă nu mai ești pe rută

ce prăpăstii îți țin…

Ajută-mi Doamne inima

să mai rămână-n piept

la maximum dă minima

și orice drum fă-l drept

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote