Atunci va mirosi doar a cireșe coapte

[Amanda Spulber]

Când teama și-ndoiala neguros vor ninge,

Am să m-ascund sub pledul cel mai gros din noapte;

Voi aștepta până ce valul se va stinge,

Atunci va mirosi doar a cireșe coapte.

. 

Și vor veni pe rând catartice prigorii,

Pe păr, pe umeri, ciripind să se așeze;

Mă voi scălda în aer proaspăt pe când zorii

Se vor roti cântând prin ramurile treze.

. 

Tu vei sosi chemat pe urme de păcate,

Torent voi fi țâșnind prin roua de pe scoarță;

Și toate visele, în iarbă aruncate, 

Vor viscoli din nou, se vor lua la harță;

. 

Apoi, atins în zbor de neaua izbitoare,

Orgoliul se va smuci și-nchide-n sine;

Și vei albi cumplit chiar petele din soare, 

Sărutul tău nu va avea pic de rușine. 

. 

Acolo vom fi goi, cu măștile căzute,

Și o să-mi spui tardiv cu vocea-nnegurată:

Ia-mi inima, femeie, și în iarnă du-te!

Pe urmă, scânteiază-n mine încă-o dată. 

[Amanda Spulber]

Mulțumesc mult, Maria, pentru semnul generos! Mai e puțin și vor veni și cireșele coapte. Sper. :)

Mulțumesc mult, Ada! O mare bucurie aprecierea ta!

Eu îți mulțumesc mult, Valentin, pentru lectură și apreciere! 

[Stanescu Valentin]

Amanda, ne-ai trecut prin stări de agonie şi extaz, stări pe care fiecare dintre noi le-am parcurs măcar odată. „Tu vei sosi chemat pe urme de păcate, / Eu voi țâșni avid din roua de pe scoarță”. Iar după o nouă harţă şi stingerea orgoliilor „Ia-mi inima, femeie... ”, „Ia-mi inima bărbate...”. Mulţumesc pentru aducerile-aminte!

[Ada Nemescu]

Din titlu și până la scânteierea din ultimul vers, o curgere unduitoare de versuri deosebite.

Felicitări, aDa

[Maria Mitea]

Amanda, ai scris cu măiestrie, și suflu poetic! Iar prima strofă cucerește inima cititorului! 

”

Când teama și-ndoiala neguros vor ninge,

Am să m-ascund sub pledul cel mai gros din noapte;

Voi aștepta până ce valul se va stinge,

Atunci va mirosi doar a cireșe coapte.” 

- cireșele coapte poziționate la locul potrivit - în ciuda negurei, să-ți lase gura apă, 

:) 

Cu mult drag!