în negura timpului se pierde tăcerea,
cuvântul mi-a dat aripi sublime măiastre,
orizontul luminilor îmi umple vederea,
ca o constelație de stele albastre.

iubirea e prezentă în fiecare strofă,
este cheia veșniciei cu reflexe de rubin,
creează noi speranțe cu aleasă stofă,
sentimente și emoții cu raze combin.

litere împerecheate în lirice silabe
formează un dans pe coala hialină,
se umplu cu tâlc mirările snoabe,
cartea capătă mireasmă de sulfină.

idei lucide cu vibrații de catren,
rezonează în suflete în sânge peren.