Suflete-n furtună
Răsărit banal,
Vor să recompună
Cadrul ideal,
Dragostei ce-odată
Strălucea în doi
Şi acaparată
Fulgera prin noi.
Astăzi ploi fugare
Risipesc nectarul
Clipelor ce-n soare
Depăşeau hotarul...
Între zi şi noapte
Nu mai văd poteci,
Doar iubiri inapte
Searbede şi seci.
Leagănul tăcerii
Ne adoarme vraja,
Cântecul durerii
Ţine trează straja,
Visele-s coşmaruri
Fără de sfârşit,
Nopţi fără de maluri
Şi am obosit.
În laguna noastră
Alge cresc haotic,
Dragostea sihastră
Tremură nevrotic,
Leacu-i pe sfârşite
Apatia-nvinge,
Veşnic biciuite
Suflete s-or stinge.
Adaugă un comentariu
Ce frumos sună: ”În laguna noastră/Alge cresc haotic/...”
Am citit cu plăcere poezia ta! :)
Iris, mulţumesc! Mereu dragă trecerea ta!
Corina, îmbrăţişări!
Nu uit niciodată asta, domnule da Coza şi nu-i uit nici pe cei care mi-au fost mereu alături!
Vă mulţumesc!
Tuturor celor de pe Însemne culturale, v-am spus azi că vă iubesc?
Mulţumesc, ReGină!
Domnule Bolache, vă mulţumesc!
Foarte frumos, Angel! :)
Și când îmi amintesc de unde ai plecat...
Drag,
da Coza
Admirație, poetă cu nectar pe suflet!
Ai mânuit cu măiestrie versul scurt. Felicitări!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE