Aerul

[Maria Mitea]

        ...doar aerul a  rămas în urma ta,

un voal incolor                                               plutește

se-nfășoară-n jurul meu, - pansament, 

o expirație din care scriu versuri albe cu plămânii,

-  un duet, - vântul bate fără să te-atingă,

aerul rămas în urma ta,

                                            sillaje fără nume  

nu dispare niciodată de pe fața mea

                  de parcă stelele l-au creat pentru mine,

nici măcar praful nu are voie să-l atingă,

    nici lumina nu poate trece prin el, - 

   acest sillaje gravat de tristețea nopții,

ca foșnetul ierbii, nu dispare niciodată de pe fața mea,  

                            e aerul care vine cu mine în

mormânt 

[Maria Mitea]

Cum se va vedea luna printre frunzele de arțar?

…palidă, sau poate tristă,

o scrisoare pierdută printre broderii,

dar -

dacă ai suflet,

nimeni nu merită să-ți cunoască secretele,

nici chiar lumina lunii când se furișează printre frunze de arțar,

sau intră pe fereastră,

                                     o urmărești cum se urcă pe tavan,

te ignoră de parcă ai fi o umbră care a uitat să se limpezească-n oglinda ei,

și a rămas închisă într-o cameră la margimea lumii, iar

șoaptele ricoșează de la un perete la altul,

                                                          de parcă ar ști că nu aparțin zidurilor,

dar -

palidă, sau

tristă

            o scrisoare pierdută printre broderii, poate

schimba multe în viața celui care așteaptă și măcar o adiere de vânt

să-l atingă.

[Stanescu Valentin]

Da! îmi place nedeslipitul din tine, din mine, din noi... M-ai lovit cu o expirație din care scriu versuri albe cu plămânii şi cu urma nevăzută a cuiva drag acest sillaje gravat de tristețea nopții,

Îmi place stilul de aranjare a versurilor pe pagină. Nu cerem dreptul de autor, fiecare dintre noi a ales această cale de a prezenta gândurile. Cum se va vedea luna printre frunzele de arţar?