după o schiță grosolană cu nimfe

[petrut dan]

bărbații privesc cu invidie

sunt genul care promovează arta conflictele economice

progresul relațiilor

sexuale

misterele din cerul atât de aproape încât mi-e teamă să nu-l stric

cu mâinile goale

 

greierii umblă ca după mort

de parcă s-au trezit cântând

la beție

în loc să-mi fac de cap cu femei precum un băiat de oraș

colind bibliotecile

desigur asta nu mă face mai bun dar câștigul există

 

privesc poza în care sprijiniți unul de altul

dragostea o să țină până la ultima iarnă

după calendarul mayaș

iubirea ta suportă ușurința cu care complic lucrurile

ceea ce mă face să cred că orice mă trezește în mijlocul nopții nu este

mai tare

 

dorința se ține după fusta unei planete cu doi sori

înconjurată de un grup de adoratori mediteraneeni

se vede nevoită să se laude cu unul

ca mine

 

nu voi mai putea schimba viața

celor care fac cărțile

desfac o pungă de bani

dar nimeni nu pare să observe tresărirea mea de orgoliu

la urma urmei acea simbioză perfectă este meritul

unei manevre artistice

 

mă doare să nu mai cred în subînțelesuri

începuse să-mi placă gustul de tort al iubirii ce înnobilează

sufletul cu atributul sau cosmic

își găsește plăcerea în plante și mirosul de cafea

din apartamentul vecin

aud convorbirea dintre trump și macron

 

dragule,

azi am bombardat siria

 

[petrut dan]

Lisia, îți mulțumesc pentru prezență și aprecieri, mereu găsești cuvinte deosebite pe care le așezi în forme poetice ce ridică valoarea textelor sub care comentezi și mă bucur că acest lucru se întâmplă și la mine în pagină, my lady, cu drag!) 

[petrut dan]

Mihaela, mă bucură semnul tău, drag!

[petrut dan]

Monica, îți mulțumesc pentru lectură și comentariu, te mai aștept, cu drag!

[Monica Pester]

E o normalitate să constați ca Dumnezeu pune  în fiecare har, exact cât trebuie!

Poete,

[Monica Pester]

N̈u încerc pentru ca n-am să știu sa aleg vreun stih al tău care mi-ar place sau m-ar impresiona. Toate au același impact asupra mea. Fix acela ce înnobilează sufletul cu atributul său cosmic. Te afli, Poete intr-o mare detentă lirică ce-ți construiește o viziune de o alta vibrație, asupra fluxului vieții. Am mai spus asta, numai cel care îți poate atinge sufletul, îți poate și înțelege acuitatea trăirilor în adevărată lor plinătate.  Deschizi atâtea canale de absorbție în cititor, lejer, ca și când ai arunca semințe spre încoltire. De ce m-aș mira de fiorii produși de fiecare vers, gand sau trăire împărtășita?

  E o normalitate să con

[Mihaela Popa]

cotidianul și tumultul din sufletul tău ne-a dăruit, ca de fiecare dată, o scriere cu nerv și măiastră exprimare

admirație!

[Vasilisia Lazăr]

în loc să-mi fac de cap cu femei precum un băiat de oraș

colind bibliotecile

desigur asta nu mă face mai bun dar câștigul există

Cu siguranță!!!

Citindu-te, de fiecare dată mă simt ca într-o călătorie sentimentală. Și ce obiective turistice mi-i dat să întâlnesc în drum! Emoții, gânduri, sentimente, tristeți...

Un alt poem care transformă inima în condei, un poem în care fiecare cuvânt strălucește când în roșu, când în gri...

nu voi mai putea schimba viața

celor care fac cărțile

desfac o pungă de bani

dar nimeni nu pare să observe tresărirea mea de orgoliu

la urma urmei acea simbioză perfectă este meritul

unei manevre artistice

 

mă doare să nu mai cred în subînțelesuri

începuse să-mi placă gustul de tort al iubirii ce înnobilează

sufletul cu atributul (...)

Versurile citate emană tristețe, dar și resemnare. Sunt însă atât de frumoase, atât de emoționante, încât mișcă toate plăcile tectonice ale sufletului celui care le citește. 

Cu drag...

[petrut dan]

Ada, mulțumesc pentru lectură și comentariu, cu drag!

[petrut dan]

Mulțumesc, Gina, apreciez semul, te mai aștept, cu drag!

[Ada Nemescu]

Extrem de prețioasă (pentru mine)  imaginea 

cerul atât de aproape încât mi-e teamă să nu-l stric

cu mâinile goale

instinctiv am ridicat privirea spre cer. Copilă, când eram, modelam norii în pumn, uneori se supuneau, mă minunam..

Aici, o plimbare prin cotidian, când nu știu ce ne-ar mai putea surprinde, dacă se pune la cale un bombardament la o cafea... Un poem încărcat de sensuri...aDa