Într-un timp ce n-a rămas

[gabriel cristea]

Pe podișuri nisipoase,
răzvrătit, un vânt rotește
prinsul soare în ciurlani
- în lăuntrica lor lume
de rotiri de-a du-te-vino
se petrec, luminiscent,
lungi armate de furnici
invadând din lan în lan.

Curge lins un fir de apă,
din granitul roșiatic,
pe cișmeaua lui Osman.
Arde aerul pe muchii,
și pe buze de copaci;
Gem scaieți de-o sete surdă,
sub scheletele de draci.

Trec prin stepa dobrogeană
dropii rătăcite - Vai!
De pe unde răsăriră
și-ncotro dispar, hai zi!
Soarele din vechi bostane
e-n turbanul lui Ali…

Suprarealismul urcă
dromaderii pân’ la cer;
Cu picioare nesfârșite
par desene de Dali.

Sunt stăpân peste pustie,
într-un timp ce n-a rămas;
Vântul crud mă desfuioară
peste lumea fără glas...

[gabriel cristea]

Mulțumesc mult, Alex! 

[gabriel cristea]

Monica, am glumit, obișnuiesc să colind fără halene bahice după mine. Să știi că-n urmă cu vreo sută cincizeci de ani chiar aveam dromaderi în Dobrogea, aduși de arabi. Mulțumesc de apreciere! 

[petrut dan]

Un poem descriptiv în tușe moderne cu sclipiri memorabile, mi-a plăcut, cu prietenie!

[bolache alexandru]

Un pastel deosebit!

[Monica Pester]

Gabi, cu sau fără mogâldeața de Murfatlar, care se pare că ție îți dă aripile naturii întregii Dobroge, ești inepuizabil!

Și irepetabil!

[gabriel cristea]

Lisia, mulțumesc! Să știi că aici în Dobrogea avem cele mai halucinante forme de relief, mai ales când îl ai ca însoțitor pe Murfatlar, o drâncovenie mică, galbenă și alunecoasă, care te-nghioldește să vezi cai transparenți, păscând Dunărea. :)) 

[gabriel cristea]

Mihai, mulțumesc! Onorat de comentariu! 

[Mihai Katin]

Sunt stăpân peste pustie,
într-un timp ce n-a rămas;
Vântul crud mă desfuioară
peste lumea fără glas...  sfarsitul   este  de  pastel   in  stil  Alecsandri   si   acest  lucru   emotioneaza pentru   empatia cu    acel   natural   ce  are  puterea   sa dea  sufletului  resursele poetice!

[Vasilisia Lazăr]

Poetul și natura autentică a stepei, plină de frumusețe și sălbăticie, cu vegetația și fauna specifică și vântul care o traversează mereu. Un pastel reușit despre o lume în care omul poate găsi echilibrul și armonia de care are nevoie, iar poetul, sursa ideală de inspirație. Felicitări!