în memoria unei așteptări

[Nuta Craciun]

  

  

azi te-ai uitat în oglindă și ai plecat tristă

lumina cânta aerul dansa dar iubitul tău nu s-a întors

vei aștepta vei zâmbi vei plânge

îti vei împreuna mâinile în rugăciune

dar iubitul tău nu se întoarce

plângi în batistă strigi în hohote

dar închizi ușile feței ca să nu se spună mai târziu

că acea femeie îndrăgostită ai fost tu

iar nopțile să dea și ele vina pe tine

unde s-a dus bucuria aceea născătoare de îngeri

din filele unei cărți îngălbenite de timp

când distanța mă vedea prin ochii tăi

și golul mă numea cu gura ta

în neliniștea mea doar pescărușii mai țipă

doar marea mai plânge

au început ploile totul înflorește iarăși

și vremea și tâmplele și inima

[Nuta Craciun]

Cornaciu Nicoleta Ramona, multumesc de semnul de lectură!   

[Nuta Craciun]

Stanescu Valentin, minunate versuri mi-ați lăsat, tare mulțumesc!  

Are așa o măreție stilul clasic, invidiez la modul cel mai frumos pe cei care îl stăpânesc cu atâta eleganță!! 

Vă mulțumesc pentru semnul generos!!

[Nuta Craciun]

Denisa Curea-Popa, multumesc cu sufletul, draga mea! 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos, ”doar marea mai plânge”!

[Stanescu Valentin]

 amari lujerii tristeţii sar în ochii dimineţii...

 

’’...în neliniștea mea doar pescărușii mai țipă

doar marea mai plânge

au început ploile totul înflorește iarăși

și vremea și tâmplele și inima’’

 

 

niciun cuvânt nu am în plus în minus tot niciunul

tristeţea-i fără de hotar când doi se-mparte tot la doi

din tot ce se zărea cândva în orizont e numai unul

suspină omul de zăpadă umbrela plânge după ploi...

[Denisa Curea-Popa]

Mi-a înflorit și mie inima citindu-te, Nuța. 

Cu prețuire, mulțumesc!