ultima strigare

[Dinca Valerian]

în fiecare dimineață îmi rămâne un vis

cu locurile din care a dispărut ziua de ieri

e vremea să-mi așez în podul palmei

un soi de împăcare cu mine

nu mai vreau să ating niciun semn de timp

tăiat felii subțiri

în firele de grâu încolțite la fereastră

tăceri mai greu de risipit decât cuvintele

curg val peste val

amintirile se compun mereu împreună

nu pentru a câștiga 

un avans una față de alta

doar să așeze seninul curgerii apelor

peste cea mai frumoasă lumina

am renunțat să mai scriu vreo carte

oricum toate foile se întorceau simultan

țintuind mișcarea diversă a clipei

pe un piept mult prea crud

suflul nemișcat s-a deșirat asimetric

aburind în oglinzi 

jocul de umbre adunat împotriva

răscolită de îngerul adormit

liniștea aprinde gutuia din geam

doar ceasul greu împotmolit în nisipuri

mai poate ajunge clipa din urmă

curgerea grăbită a ierbii nu are sfârșit

nici linie de sosire

poate că totul în jur se întâmplă

tocmai pentru a stinge pe obraz

o ultimă strigare rămasă dintr-un vis

[Dinca Valerian]

@Chris - Multumesc pentru comentariu si apreciere. Onorat pentru mentionarea fragmentelor remarcate.

[Chris]

frumos

am remarcat si eu:

doar să așeze seninul curgerii apelor

peste cea mai frumoasă lumina

răscolită de îngerul adormit

liniștea aprinde gutuia din geam

poate că totul în jur se întâmplă

tocmai pentru a stinge pe obraz

o ultimă strigare rămasă dintr-un vis

[Dinca Valerian]

@Stanescu Valentin Multumesc pentru comentariu si apreciere.

[Dinca Valerian]

@Munteanu Manuela Multumesc pentru remarca.

[Munteanu Manuela]

,,doar să așeze seninul curgerii apelor peste cea mai frumoasă lumină". MINUNAT!

[Stanescu Valentin]

O plimbare prin cuvinte, o magie ce nu minte, peste cele trecătoare trăim ’’ultima strigare...’’

 

...’’poate că totul în jur se întâmplă

tocmai pentru a stinge pe obraz

o ultimă strigare’’

 

un poem cu multe planuri imagistice-n trăire

bucură ochiul şi mintea uitând timpul care trece

cu ’’o ultimă strigare’’ către ieri din amintire

o re-ntoarcere în sine departe de tot ce-i rece...

 

o plimbare prin cuvinte seamănă atât de bine

cum despică firul ierbii vântul răcoros din vară

ce dansează-n unde calme prin petale de sulfine

galbene mirositoare sub luceafărul de seară

 

să trăim eternul clipei făcând un salt peste tăceri

dăruind tăria vorbei să îmbrace flori şi piatră

ea e tot ce ne uneşte să alungăm stări cu dureri

să aducem cu migală omul OM la a sa vatră...

[Dinca Valerian]

@Gina Zaharia, Stanescu Valentin Multumiri pentru apreciere (like)