Prezentul și vecia

[Munteanu Manuela]

Un vânt călduț ne șuiera prin plete,
În noaptea cu ochi negri, ca de tuci.
Scria văzduhul în cuvinte dulci,
Ce mi le șiroiai pe la ureche.

Departe, înfipt în cerul cenușiu,
Umplea cu strălucirea-i veșnicii
Și se-alinta cu razele-i mlădii
Un alb Luceafăr, de parc-ar fi fost viu.

Ușoare pulberi ar fi vrut să spargă
Tăcuții nori, pribegi în noapte brună,
Când palmele-ți mi se făceau cunună
Și îți gustam din buzele de fragă.

Se-mprăștia prin cețuri galaxia
Și-o mână nevăzută răspândea
Luceafărul, pe ochi și gura ta,
Știind că-mi ești prezentul și vecia. 

[Ana Cîmpeanu]

Dragă doamnă Munteanu, dumneavoastră nu aveți nevoie de noi. Noi suntem cititori avizați de poezie. Cum puteți sa ne spuneți ca farmecul poeziei clasice constă în încălcarea regulilor?Dacă nu păstrați măsura versurilor, lucru ușor de făcut și ripostati atunci când observăm că lungimea măsurii distruge ritmul și strică totul, ce mai căutați aici?
Sincer, nu vă mai luptați cu niște oameni care se pricep și care își fac timp sa va citească scrierile și va spun ce puteți corecta. Am observat ca nu corectați aproape niciodată și căutați sa ne convingeți ce minunat e sa reinventati dumneavoastră poezia clasică. Încercați, poate reușiți sa faceți roata pătrată și apa uscată. E dezamăgitor când un om ajunge între alții ca el și încearcă sa ii convingă că poezia clasică nu are reguli, păcat că ne subestimați!

[Dinca Valerian]

Eu mi-am exprimat un puncte de vedere personal, mai mult o dorinta de fapt. In ce ma priveste placerea ar fi fost mai mare daca s-ar fi intamplat ceea ce am semnalat. Dar nu este obligatoriu ca o poezie sa-mi placa mie, s-ar putea ca gusturile mele sa nu se potriveasca cu timpul prezent. Ea trebuie sa placa in primul rand celui care o scrie. Daca autorul este multumit, lucrurile sunt mai mult decat in regula. In fond, daca cineva n-ar sparge din cand in cand niste tipare, lumea ar ramane neschimbata.

[Munteanu Manuela]

Domnule Valerian Dincă,  poate că tocmai acesta este farmecul... încălcarea regulilor. :) Să știți că nu-i o scuză, e doar o expunere a unei situații de fapt: eu scriu cel puțin o poezie pe zi, în condițiile în care am și un serviciu foarte solicitant. Așa că migala va avea un alt timp alocat. Cât privește cea de-a treia strofă... știu, are 11 silabe/vers, iar celelalte strofe au 11/10/10/11. Voi reveni asupra acestora, dar tare mă tem că le voi strica sensul. Plus că mie nu-mi prea pasă de egalitatea de silabe între versuri. Vă voi exemplifica pe două versuri ale mele: În zori,  ambrozie-n dor am băut/ Cu gust de iarnă- albă beție. Au 10 silabe ambele, însă, cu mult mai mult mi-ar fi plăcut - În zori, ambrozie-n dor am băut/Cu gustul de iarnă - albă și dragă beție. Știu,  nu e conform regulilor... Dar cui îi pasă? Cu speranța că nu considerați exprimarea opiniilor mele ca fiind contrazicere, vă mulțumesc mult pentru apreciere! Cuvintele dumneavoastră de astăzi au fost adevărate complimente pentru mine și m-au bucurat foarte mult. 

[Dinca Valerian]

Pacat ca nu respectati regulile poeziei clasice. Poezia este de o frumusete deosebita si merita un pic de migala. Prima si ultima strofa sunt pe sufletul meu. In a doua am senzatia ca schimbati ritmul. In a treia se schimba lungimea versurilor. Revedeti, va rog, cele doua strofe si va rezulta ceva de inalta tinuta.

[Munteanu Manuela]

Ada, îți mulțumesc pentru recomandare! Am modificat cu ,,în", pentru a nu schimba sensul. Cât despre ghetuțe... eu mi-s Moșul... și am avut grijă. :) La mulți ani și ție, de Moș Nicolae! Te mai aștept!

[Ada Nemescu]

Frumoase versuri , metafore...

Aș corecta aliterația  - Scria văzduhul cu cuvinte dulci, / Scria văzduhul doar cuvinte dulci, eventual....

O dimineață cu ghetuțe pline:))

La mulți ani, de Moș Nicolae! 

[Munteanu Manuela]

Vă mulțumesc din suflet, doamnă Floare! Siderală e și starea... din fericire! Vă îmbrățișez!

[Floare Arbore]

remarcabil poem închinat iubirii siderale. sincere felicitări dragă Manuela.