ce vară, doamne, ce vară frământată
ca apa mării lângă care mi-aștern
pătura mea decolorată, stricată
prin care și lumina mi-o cern...
mă-ntind vibrând și cu iluzii mă-mbăt
aș vrea să dorm odată și-odată
dar nu mă pot trage deloc îndărăt
fața și-n somn îmi rămâne-ncruntată
înflăcărat mai sunt, înflăcărat...
soare roșu îmi arde pe chip
îmi zvâcnește trupul greu de bărbat
ca pe jar răstignit în nisip...
Adaugă un comentariu
Valeria Merca, mulțumesc de vizită și comentariu!
Semnele de punctuație n-au fost necesare, doar o virgulă să despartă două adjective :)
Textul e cuminte ca și mine... :)
O zi bună!
Mulțumesc, Ada, pentru lectură și ecoul în versuri!
O zi frumoasă, de vară fierbinte, dar minunată, îți doresc!
...flăcări, zvâcnituri, vibraţii
somn, jar, vară, constelaţii
pe nisip şi sub retină,
iluzii, dar nici-o vină...
m-a prins ritmul verii, deloc apatică, în ciuda fierbinţelii...
aDa
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE