chip și asemănare

[Dinca Valerian]

poteca spre râu mușcă întunericul

prin iarba limpede

caii bunicului

fac drumul cu ochii închiși

i-a învățat tot ce știe

poate desluși prin catranul de negură deasă

orice urmă ascuțită în praf

de pașii repezi ai jivinelor fără scăpare

afundându-și nările în bezna fără vlagă

caii simt răcoarea

lunecând ca un arcuș

peste călușul de piatră al apei

slobozi din căpestre

sorb luna 

împiedicată adânc și galben între copite

printre chipul și asemănarea lor

bunicul îngână alene

vântul care doboară stelele

din crengile pletoaselor răsfirate pe mal

[Dinca Valerian]

@Mihaela Suciu Daca place ma bucur, inseamna ca sunt pe drumul cel bun.

[Mihaela Suciu]

Simți atmosfera creată, felicitări!

[Dinca Valerian]

@Chris Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Chris]

foarte frumos, am simtit intunericul si racoarea noptii, iar imaginea de final este foarte frumoasa

[Dinca Valerian]

@Cornaciu Nicoleta Ramona Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos spus, ”poteca spre râu mușcă întunericul”! :)

[Dinca Valerian]

@ J’arrive!  Multumesc pentru timpul si atentia acordate. Daca poemul a placut, ma bucur.

[Dinca Valerian]

@Ana Cîmpeanu Multumesc pentru comentariu si apreciere. Ma bucur sa stiu ca v-a placut.

[Ana Cîmpeanu]

Frumoase, puternice,descriptive, plastice și expresive imagini artistice! Au forță și substanță! Am citit cu plăcere! 

[Dinca Valerian]

@ Floare Arbore  Multumiri pentru lectura si apreciere