Mă prinde-un gând, a câta oară,
Îl spulber, dar îl reînjgheb,
Scrâșnesc din dinți și mă întreb:
E poezia necesară?
* * *
Am spus prin ea ce nu-i cuvânt
Și despre toate ce în mine,
N-au loc în minte și-n vorbire,
Doar în fiori și-n simțământ.
V-am recitat poeme care,
Prin sine nu au mare sens,
Ci sentiment închis în vers -
Ca sufletu-ntr-un boț de carne.
* * *
E poezia necesară?
Doar pentru zbor, ori salt, măcar,
Cu aripile lui Icar..
Și-s prins de-un gând, a câta oară...
Adaugă un comentariu
si mie tot prima....
Reus, mie mi-a plăcut mai mult varianta inițială. Și sunt de părerea d-lui Valerian Dincă, în ce privește rima poeziei. Oricum, admir profunzimea versurilor tale. Am citit de curând grupajul tău de poezii din Antologia Ecouri din viitor și am rămas plăcut impresionată. Da, ai potențial.
Completez cele spuse de dl Dinca Valerian,
frumos început şi sfârşit, un pseudorondel, o repetiţie prin interogare. De fapt o retorică.
Ce-am fi, noi cei veniţi aici
şi poposiţi în poezie?
de n-am simţi că versul ei
e adevăr, iar ea...e vie?
E necesară poezia, ca aerul, ca apa, ca iubirea.
aDa
Sigur ca este necesara, mai ales cea din prima si ultima strofa care sunt superbe. Va rog sa mai reganditi strofele 2 si 3 pe la rime ca sa pot avea placerea de a ma inclina pana la pamant.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE