Domnea o liniște peste pământ
de se-auzea cum se înalță iarba
și cum respiră fiarele în gând;
Un roi de fluturi albi zburau de-a baba-oarba,
câmpii de bronz se unduiau tăcând.
Nemuritoare flori, de prin ponoare,
își așterneau prea stânjeniul voal,
iar păpădii imense și solare
pluteau ca într-o mare de coral...
În neolitice bordeie colorate
se destrămau aromele de grâu;
Și chipuri de copii, îmbujorate
se alintau oglinzilor curate din pârâu.
Urcau către poteci rupte din soare
sălbatici cai cu coamele de vânt;
Și, risipit din steiuri milenare,
domnea un Sfinx de timp, peste pământ.
Adaugă un comentariu
Atâta cumințenie în toate:
cuvinte, respirații într-un TOT!
încât să tac nu știu, aș vrea să pot
să mă exprim curat, pe săturate...
domnește gingășia și-un talent
de-a așeza povești ca-ntr-un buchet!
Foarte frumos, simt verdele ierbii, încântată, aDa nemescu
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE