Cu zvonuri vestind primăvara

[gabriel cristea]

Hipnoticii zori în purpură-mbracă
altarul din curgerea lunii;
La schitul uitat se zbate o toacă
smulgând din visare gorunii.

Explozii de muguri se-aud prin livezi,
țâșnește lăptoasa lumină;
Din măguri se rup mișcătoare cirezi;
Mesteceni pioși se înclină.

Alaiuri de melci se preling pluvial
pe degete lungi de răchită;
Răsuflet de vânt se răscoală floral;
Și stoluri se cern ca prin sită.

Răstimpuri străvechi, de soare-răsare,
cu zvonuri vestind primăvara,
tăcutul nisip își curg prin izvoare;
Și-n piatra ce macină moara...

[gabriel cristea]

Mersi, Vasilisia! Chiar asurzitoare. :))

[Vasilisia Lazăr]

Alaiuri de aplauze. Pardon! Ropote. :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris, pentru apreciere!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Taci(tu)!

[Chris]

da, foarte frumos...

[Valerian Bedrule]

     Un altfel de crochiu liric al primăverii, zămislit prin cuvânt și simțire, după pofta autorului. 

     VB

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru observație, Valeria! Cacofonia îngroapă poezia! :))

[Valeria Merca]

Sentimentele eului  liric contemplator sunt, ca-ntotdeauna, la înălțime. Imagini artistice seducătoare. Minunat!

(Aș reflecta, totuși, asupra următoarelor versuri: Hipnoticii zori în purpură-mbracă /cătunul din curgerea lunii;)

[gabriel cristea]

Mihaela, minunate acorduri, nasuri diferite! :)))

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru remarcă, doamnă Sofia Sincă!