Nu-mi frânge inima cu văzduhul,
nu mă cuprinde
la piept,
nu-mi șopti de parcă ți-i rușine de noapte,
nu te mai ascunde în palme, stol de păsări călătoare, dau norii la o parte, fără să poată privi înapoi,
dispar se duc pleacă cu zarea
nu-mi șopti, nu mă-mbrăca în cuvinte,
nu știu să citesc, nici să scriu
- sunt doar umbra unui visător doborât de lumină -
fiecare cu strigătul său, cu stolul său, - fiecare
pe partea lui de lume,
pietrele
ne așteaptă în vale la râu, să-i punem cercei,
să creăm
opere de artă
s-adunăm clipă cu clipă, și apa să nu se mai schimbe
în vin,
nu-mi mai spune să te mângâi, și măcar c-un singur gând, ultima dată, să te ating, măcar c-un strop de tristețe,
nu mai cerși
blândețe,
nu-mi șopti de parcă ne-am născut să tăiem grâul cu secera, să prefacem snopii în cânt,
să batem clopotele,
și muzele să râdă de noi,
nu-mi șopti de parcă ți-i rușine de stele, și-ți ascunzi buzele-n păr, și
brațele se-mpletesc în coloane,
se-nalță la cer, când
taina
lumii de-abia începe să depene ninsoarea, și sânii înfloresc, laptele curge râuri, pe-obrajii moi ca ploaia, printre priviri, în afara timpului ne-ascundem în iarba timidă, și-naltă, se-ngroapă zvâcnirea în primul sărut, iar
izvoarele se spală de uitare și somn,
fără aripi, liniștea coboară peste noi, și e atât de bine, e atât de bine,
e atât de bine
să plângem fără să fi auzit de iubire, e atât de bine să plângem fără să fi auzit de voaluri duse de vânt, și doar visul știe cum e să ieși uscat din ploaie, și
face primii pași, iar sânii înfloresc ca viforul la geam, și laptele curge râuri
printre văi și coline, curg
- ca umbra unui visător doborât de lumină -
și
nu-ți cunosc scrisul, și
nu-ți cunosc semnele, nu-ți duc nici crucile -
citesc doar în lacrimă,
în sânge plantez vise, în sânge plantez vise, ca orbul, pipăi razele când răsar, și când apun
ascult foșnetul frunzelor, și
mă uit cum lumina țese umbrele, și țese, și țese, să răsfețe noptile, țese, harnica țese, să răsfețe pustiul, că
dacă umbrele ar muri,
că dacă umbrele ar muri, atunci, și soarele ar muri, și nici ploaia nu se va mai întoarce,
și nici apa nu se va face vin,
sunt doar un visător doborât de lumină,
fiece fir de praf pe care-l ating îmi îmbracă ochii în povești, că
doar poveștele mai au puterea să ne lase să mânuim vânturile -
*la revedere, călătorule, la revedere
soarele meu,
nu-mi frânge inima cu văzduhul,
ești liber să te împrăștii ca ceața,
ești liber,
pleacă, dacă îți pasă, te rog pleacă, nu mă ridica la cer,
sunt doar umbra unui visător fără glas,
și la ce folosește bocetul, când lacrimile nu seacă niciodată, și curge
doar spre inima pământului, când
numai tu, soarele meu, schimbi apa în vin,
nu-mi frânge inima cu văzduhul,
nu mă cuprinde
la piept,
nu-mi șopti de parcă ți-i rușine de stele,
nu te mai ascunde în ochii străvezii, un stol de păsări ești,
fără să poată privi înapoi,
dispar se duc pleacă cu zarea
și fiecare
fiecare rămâne cu strigătul său,
- fiecare rămâne
pe partea lui de lume,
nu-mi zdrobi inima cu văzduhul,
ești liber să te topești ca sarea,
ești liber,
pleacă, dacă îți pasă, te rog dute cu toamna, și nu te mai uita la cer
- sunt doar umbra unui visător doborât de lumină -
Adaugă un comentariu
Poemul tău, Maria, se desfășoară ca un torent de imagini și simțiri, un uriaș flux al conștiinței în care vocea lirică pare copleșită de propriile trăiri. Versul liber, întins până la limita respirației, transformă textul într-un prozopoem cu pulsație interioară continuă — o incantație a desprinderii, a neputinței și a dorului cosmic.
Tema iubirii se confundă cu cea a luminii, dar nu în sensul senin al revelației, ci al arderii dureroase — e iubirea care orbește, care „frânge inima cu văzduhul”. Imaginea repetată a „visătorului doborât de lumină” devine simbolul fragilității umane în fața absolutului, al artistului care nu mai poate suporta intensitatea propriilor trăiri.
Poemul se construiește pe repetiție și pe acumulare, procedee ce dau senzația de valuri poetice care urcă și coboară, asemenea unei respirații îngreunate de emoție. Limbajul e bogat, uneori copleșitor: curgerea de imagini („laptele curge râuri, ca ploaia, printre priviri...”) și de verbe („țese, harnica țese...”) creează o muzicalitate hipnotică, dar și un ușor sentiment de asfixie, de sufocare poetică.
Poemul nu se lasă citit ușor. Are o densitate aproape mistică, iar sensul nu stă în firul logic, ci în vibrația interioară. În spatele avalanșei de imagini se simte o mare vulnerabilitate — un suflet care vrea să iubească, dar se teme să nu piară de prea multă lumină. Textul ar câștiga dacă ar fi dozat puțin mai riguros, lăsând respirație între secvențe. Unele imagini, deși superbe, se canibalizează între ele. O mică disciplinare a fluxului ar permite cititorului să se oprească, să respire și să simtă mai profund.
În ansamblu, însă, poemul e un univers intens, incandescent, care poartă amprenta unei scriituri autentice și vizionare.
cu-n singur gând / c-un
Atenție și la folosirea virgulei!
Un titlu atractiv, un final deosebit de poetic.
Între ele un discurs prea generos. Într-o lume în care timpul s-a comprimat uneori până la secundă este o provocare
aDa
Un monolog care dezvăluie cititorului o mulțime de sentimente!
O explozie de sentimente disipând eul poetic, întru admirația cititorului.
O invocație cu accente crude și dure, dar și cu multă duioșie și dragoste, o rugă îndelungă încărcată de dorințe și îndemnuri dureroase, dar și frumoase, pentru o iubire sortită fie să se împlinească, fie să se destrame...
Mihai, mulțumesc mult te trecere! Mă bucură, :)
Nu m-am gândit la genul visătorului: M, F,
spui doar ultimul vers să fie la feminin ”...umbra unei visătoare...?
sunt doar umbra unei visătoare doborâtă de lumină -de celei cd ce nu asa,ar reflecta mai bine personalitatea celei ce a scris poemul
să plângem fără să fi auzit de iubire
ca umbra unui visător doborât de lumină
nu-ți cunosc scrisul, și
nu-ți cunosc semnele, nu-ți duc nici crucile -
citesc doar în lacrimă,
soarele meu,
nu-mi frânge inima cu văzduhul,
ești liber să te împrăștii ca ceața,....am ales aceste elemente ale compoziției lirice penduland intre un monolog si un prezumtiv dialog al feminității ce-si aduna toate rosturile iubirii din acel natural necesar,este dorinta,este pierdere si o anume durere ,este o proza poetica inspirat așternută sub o stranie premonitie:
dispar se duc pleacă cu zarea
iar ca poemul sa fie plin de acea feminitate extraordinara eu prefer acest final:
- sunt doar umbra unei visătoare doborâtă de lumină ....
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, Director Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
***
Pentru anul acesta au donat:
Gabriela Raucă - 500 lei
Burtea Corina-Elena - 200 lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE