Beznă, lumină

[Stanescu Valentin]

 

                                                                                                    n-ai teamă şi nu plânge

                                                                                                    căci vine vremea-n care

                                                                                                în jur totul se strânge

                                                                                          lumini din felinare

                                                                                                 noaptea încet le frânge

 

                                                                                                  nu plânge şi n-ai teamă

                                                                                                 căci vine-o vreme când

                                                                                             nimic nu iei în seamă

                                                                                           când scara coborând

                                                                                              nimeni nu te aclamă...

 

                                                                                               Valentin Stănescu

 

 

viaţa-i din fire închipuire

scursă-n durere de mii de ere

 

nimeni nu ştie ce-are să fie

după secunde ce se ascunde

 

mă lupt cu mine cel ce nu-i bine

bezna din minte să nu m-alinte

 

suflet să-mi fure veşnic să-ndure

joasă tăcere cădere-n cădere

 

urc spre lumină ieşind din tină

stricând tipare ereditare

 

frica să piară chiar dacă zbiară

curat mă avânt spre primul Cuvânt…

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, suntem permanent între cele două maluri ale trecerii pe aici, între lumină şi întuneric, maluri care ne ating prin stări de moment în afara sensului nocturn-diurn... Lumina diurnă dă culoare sufletelor noastre pentru a stinge negrul ce ne acoperă neînţelesurile existenţiale. Câteodată, simţim lumină în suflet chiar şi în noaptea cea mai grea. Atunci sufletul zboară şi ne dă putere. Mulţumesc pentru acest comentariu generos.

[Stanescu Valentin]

aDa, aşa să fie!

[Vasilisia Lazăr]

Poemul este o chemare la curaj în fața întunericului interior, o invitație de a căuta lumină și înțelepciune în ciuda fricii și a suferinței. Este o reflecție asupra luptei spirituale și a transformării personale, în încercarea de a găsi sensul profund al existenței. Titlul „Beznă, lumină” sugerează contrastul dintre stări opuse. Lumea interioară oscilează între întuneric (bezna minții, suferință) și lumină (claritate, cunoaștere), iar finalul indică dorința de a învinge frica și de a merge spre esența spirituală, spre începutul adevărului, simbolizat prin „primul Cuvânt”. Acest poem reflectă o luptă interioară profundă, un drum spre lumină și adevăr.

Sunt și două versuri mai lungi care strică muzicalitatea. Poate reveniți asupra lor, deși e greu...
joasă tăcere cădere-n cădere

curat mă avânt spre primul Cuvânt…

Mi-a plăcut!

[Ada Nemescu]

Inspirație!

Canicula de afară să ne înfierbânte și harul, iar muzele să se topească pe tastele noastre...

aDa

[Stanescu Valentin]

aDa, am avut senzaţia că mi s-a defectat calculatorul, pentru că în zilele anterioare de câte ori deschideam Insemnele eram de cele mai multe ori doar eu cu mine. Mi-am zis că poate Doamna Vasilisia este în concediu ca şi anul trecut când în acea perioadă postările şi comentariile au fost foarte puţine. În seara asta mi-am mai revenit. Am primit comentarii de mare valoare din partea ta, a Domnului Cicu, a Doamnei Vasilisia şi a Domnului Grig.

Dialogul eu cu mine a venit din alăturarea unor extensii ale unor poezii mai vechi (aşezate ca Motto). Starea de spirit s-a mai îmbunătăţit şi încerc să prind din nou inspiraţia de mână. Poate aduceţi ceva care să mă stârnescă. Am avut o săptămână de repaus necesar iar de mâine intru într-un program de predări care zilnic se va încheia cu aşezări de cuvinte... Inspiraţie!

[Ada Nemescu]

Sunt întârziată motivat... detalii tehnice.

Am recitit și aceste versuri observând o particularitate nouă pe pagina asta: găsesc un dialog - tu cu tine :))

Cert este că mesajul final este de urcuș către lumină, cu ajutorul Cuvântului.  Orice text optimist este o bucurie pentru ochi și suflet, aDa

[Stanescu Valentin]

Ramona, îţi mulţumesc pentru că deschizi pagina mea, citeşti, îţi place, vorbeşti. Am convingerea că dincolo de clipă este un alt timp paralel în care vom fi şi noi sub formă de undă, de unde vom avea acces la cei care vor rămâne aici/acum fără ca să putem influenţa cumva evenimentele din lumea de acum. Trecerea pe aici, cum spunea Lucian Blaga Marea Trecere, trebuie să fie o creştere repetată a esenţei energetice proprii către sublimul iubirii.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos spus " nimeni nu știe ce are sa fie

după secunde ce se ascunde".

am citit cu plăcere.  

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica Pester,  vă mulţumesc pentru faptul că aţi citit postarea mea şi aţi lăsat un semn de lectură. Inspiraţie!