Zorii-mi par de chihlimbar - repostare

[gabriel cristea]

Zburdă vântul dinspre țărmuri, întețind al frunzei zvon;
Crengile înfiorate ca un șarpe se-împletesc;
Smulge din paloarea lunii cucuvele - monoton -
Șuierândul miez al nopții, cu obrazu-i tâlhăresc.

Sfincșilor, stăpâni ai pietrei, li se-mplântă câte-o stea
Mitică și sclipitoare ca geneza unei ginți;
Explodează noi izvoare din țărâna tot mai grea;
Sorb privirile păgâne idoli htonici* și cuminți.

Întunericul pândește focul nalt, de ritual;
Își vopsesc pomeții picții* în culori de alb și-azur;
Megaliții zac de--a roata, visători sub boreal;
Ling văpăi incandescențe palpitând pe lemnul dur…

Câinii storși de vânătoare stau de pază lângă cerb;
Nici o pleoapă nu se zbate peste liniștea de vânt;
Vine vraciul prins în blănuri, voci înăbușite fierb;
Și gigantica-i penumbră murmură un vechi descânt…

Zeul codrilor, trufașul, cuibărește-ntr-un stejar,
întinzându-și ramuri blânde spre cervida de argint;
Și sub ghindele febrile parcă prinde suflet iar;
Crunți arcași robiți de vrajă beau din chiupuri mari absint.

Constelații spiralate își curg roiuri de scântei;
Magic, sângele se-ntoarnă în făgașul său carnal;
Împietresc imberbii ibecși pe sprânceana unui stei;
Cataracte translucide prăvălesc verduri aval.

Cerbul scutură din coamă, coarnele la cer i-ajung;
Ochii tulburați învie prin răsufletul de jar;
Se înalță, de uimire, glasul picților prelung;
Și vibrând printre menhire, zorii-mi par de chihlimbar…

Notă*
Picții - populații descendente, probabil, din precelții autohtoni, numiți așa pentru tatuajele lor, care locuiau în sec. 3, în E și NE Scoției.
Idoli htonici - aparținând pământului, divinități subpământene.

[Grig Salvan]

Atmosferă mitică de basm ancestral în care elementele naturii sunt parcă personificate și au o viață plină de de semnificații magice. Imaginile sunt extrem de pregnante. Un pictor care s-ar lăsa inspirat de aceste strofe, ar putea crea fabuloase tablouri.

[Denisa Curea-Popa]

E genul de poezie care nu doar se citește, ci se trăiește, cu respirația tăiată si cu senzația că ai atins o lume care există undeva, între real si vis.
Cu bucuria lecturii

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Mihai Katin! Prea puțin cunoaștem acea perioadă de început a umanității  și prea puțini ne încumetăm să-i deslușim magia, fie ea și imaginativă. O lume plină de mistere, care poate produce revelații și noi orizonturi ale creației artistice - cum bine intuia Mircea Eliade. 

[Mihai Katin]

Câinii storși de vânătoare stau de pază lângă cerb;
Nici o pleoapă nu se zbate peste liniștea de vânt;
Vine vraciul prins în blănuri, voci înăbușite fierb;
Și gigantica-i penumbră murmură un vechi descânt…

Cerbul scutură din coamă, coarnele la cer i-ajung;
Ochii tulburați învie prin răsufletul de jar;
Se înalță, de uimire, glasul picților prelung;
Și vibrând printre menhire, zorii-mi par de chihlimbar…

ceste  doua impecabile catrene  dau substanță  metaforica  pentru  un poem  ce ne duce atemporal în  acel tablou mistic al  altor vremuri,este extraordinara arta de  a ne convinge  ca  putem atinge magia acelor  timpuri