într-un nuc o pupăză şi-un cuc (Valente)

[Stanescu Valentin]

 

                                               pupăza din tei      cucul cel hoinar

                                                  cântă-n azur      trage-n pământ

                                                      îi văd doar     hotarul

                                                              moţul      printr-un

                                                                   sur      cânt

 

 

                                                pupăza din tei      cucul cel hoinar

                                                  zână-n decor      din cuib străin

                                                             elegant      în vară

                                                               e-al ei      puii-i

                                                                  zbor     vin

 

                                                pupăza din tei      cucul cel hoinar

                                                cântă-n refren     de-al gazdei pui

                                                    moţu-i lung      nu-i pasă

                                                               cât un     nici de-ai

                                                                   tren     lui

 

                                                 pupăza din tei     cucul cel hoinar

                                                stă într-un nuc    trup albăstriu

                                                             la taifas    ne-oferă

                                                                 cu un    cântec

                                                                 cuc...     viu...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Denisa, aţi citit versuri de luna mai într-o formă ce se apropie de un roi de fluturi! Păsările acestea au deschis seria de concerte care m-au determinat să aduc din nou aici o serie de Valente. Mă bucură că au produs un pic de emoţie cu trimiteri către amintiri...

[Stanescu Valentin]

Tudor, asta este! Poeziile tale îşi au cel puţin o rădăcină în raiul de la ţară. Acolo energia pământului se răsfrânge adânc, fără voia ta, în trup şi suflet. Nu am mai venit aici cu alte Valente de o vreme, fiind ocupat cu treburi lumeşti acaparatoare de timp şi efort. Dar, mai am sfoară în ghem...

[Stanescu Valentin]

aDa, reîntoarcerea-n Valente poartă-n sine amintiri ce rodesc în clipe lente muguri altei regăsiri. Ai chemat-o cald prin şoapte dintre margini largi de vise. A venit ieşind din noapte prin ferestrele deschise...

 

                                                             dor de Valente

 

                                               dor de Valente

                                                 zbor cu avânt

                                                           pe aripi

                                                           largi de

                                                                vânt

 

                                                                       dor de Valente

                                                                       în primii zori

                                                                       cu roua

                                                                       printre

                                                                       flori

 

                                            dor de Valente

                                                  în calendar

                                                    sorbim lin

                                                              viaţă

                                                                  iar

 

                                                                      dor de Valente

                                                                      zâmbetul tău

                                                                      alungă

                                                                      tot ce-i

                                                                      rău...

 

 

[Denisa Curea-Popa]

Fin observator al acestor minunate aripate. Am citit zâmbind pentru că și eu le aștept cu frumusețea lor cu tot.

Bucurii vă doresc!

[Ada Nemescu]

Găsesc aici o arhitectură bine studiată. Așezate în oglindă, cuvintele se întrec în descrieri și alte ziceri de un umor subtil, cele două personaje parcă ar fi într-o  competiție. Salut reîntoarcerea la Valente, aDa

[Tudor Cicu]

Privită, în oglindă, valenta ta umoristică aduce lângă cântecul pupezei „cu moțul ei cât un tren”, pe cel al sărmanului cuc (de ce i-oi fi zis sărman?, chiar nu știu), poate unde trage de unul singur hotarul în pământ... sau pentru acele imagini valente ce au ceva umor? Venit recent de la țară (câteva zile printre albine) sub nucul de la poartă, unde îmi așezam șezlongul, seara, auzeam cucul, cântând, în grădina noastră dinspre pădure. Rare momente petrecute.