Eram

[Stanescu Valentin]

 

               Eram izvor, eram pârâu, năvalnic şi neştiutor,

          în piuă clipele roteam, multe erau, ameţitoare,

     în amintiri treceau pe rând, mici ancore-n fugar decor,

în Mintea mea se nasc fiori, în Mintea mea e doar mirare

 

şi simt cu fiecare zi cum drumul mi se îngustează,

     risipitorul timp în con se-nchide oblic peste tot,

         privirea mea distinge greu din tot ce adânc scrutează,

              auzu-mi râde în timpan şi braţu-mi zice : ‘’Nu mai pot !’’.

 

Cui să-i spun de toate-aceste, când în toţi se-nchide calea ?

            Din fuior ascuns în mâine firul vieţii se mai toarce,

                  cât mai suntem încă umbre, să nu ne cuprindă jalea

 

                  şi să râdem dragi prieteni, atâta doar ne-a mai rămas,

         trăiţi clipa-n bucurie, nu se-ntoarce, nu se-ntoarce,

să ne răsfăţăm prin gânduri şi-n ele să găsim popas…

[Stanescu Valentin]

aDa, între două maluri ample bucuria şi necazul cu-o baghetă aurită iute ai schimbat macazul:

 

          vorbele-n zburdălnicie precum picurii de ploaie

     peste frunza de mesteacăn peste coaja cea lucioasă

     au îndulcit tema propusă mi-au făcut seara frumoasă

          şi mi-au nuanţat tăcerea care gravita-n odaie...

 

Mulţumesc pentru lectură şi clipa de-nvăţătură!

[Ada Nemescu]

... ce aud? că-i clipa-nceată și privirea-n cețuri moi

că ne trecem cum se trece iarba, frunza, prin zăvoi!

toți ne îndreptăm spre umbra... amintirilor tăcute

cine n-ar dori să zburde? fără of-uri mici, dar ...multe

hai să înflorim, azi, clipa! ca răzorul din grădină

timpului să-i smulgi-aripa, cred că el este de vină

prea se-nfoaie, prea se-mpinge către nu știu ce liman

maniere ce-mi repugnă! parcă e pui de golan...

să-l trimitem, zic, la școală! eu donez  prima, un ban :))

Sper, domnule Valentin Stănescu, că nu am stricat frumusețe de dialog între prieteni, cu glumița mea în rime...am dorit să îndulcesc puțin tema propusă, dar vă felicit... aDa

[Stanescu Valentin]

Dan, încep cu sfârşitul ’’să ne răsfăţăm prin gânduri şi-n ele să găsim popas…’’. Eu în gândurile tale, tu în gândurile mele! E clar, spaţiul şi timpul se îngustează într-un punct şi o clipă şi expandează etern, şi nu ştiu cât de plictisitor, undeva, cândva... Până atunci, să mai înfruntăm provocările şi să zâmbim, ştiind de ce.

 

[petrut dan]

Un poem complex și cu accente grave, dar care implică cititorul și nu numai, am citit cu plăcere, stimă!

[Stanescu Valentin]

Grig,

                                               mă uimeşti în astă seară

                                        c-un regal de vorbe drepte

                                        bucuria e prea mare

                                               clipa-n noi să mai aştepte...

 

                                             ‘’Marea trecere’’ e calea

                                        ce ni-i dată s-o trăim

                                        ea ne este şcoala-n care

                                             să învăţăm din greu să fim!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Denisa, eleganţă în cuvinte mă-nvaţă să iau aminte că nimic nu e pierdut când o iei de la-nceput şi-ţi ţii bine învoiala să nu mai repeţi greşeala... Hai să zâmbim! Nu costă nimic!

[Grig Salvan]

Minunat sonet al trecerii ființei, cu deschiderea spre lume, năvalnică, amețitoare, apoi închiderea treptată a conului din toate părțile, îngustarea firului tors cu fiecare zi care trece, iar în final clasicul îndemn, „gaudeamus!”, „carpe diem!”

[Denisa Curea-Popa]

Să nu ne cuprindă jalea, zic și eu! 

Cu bucuria lecturii, pace și soare-n suflet vă doresc!