Rugă pentru pământ

[Monica Pester]

Stau drepți stejarii mei de veacuri

Cu fibra tare în pământ,

În ăst pământ cu munți și lacuri 

Cu-n lut pe care îl frământ. 

Când din adâncuri vuiet scoate

Și se cutremură plângând 

Acest gigant e peste toate 

Al cerului și calm și blând. 

Iar ploile ce vin și-l  spală 

Hrănesc divina-nsuflețire 

Lăsându-și urma-arhetipală 

În scoarța verde, drept sfințire

Și-apar cocori în stoluri albe 

Ce îi aduc povești din lume 

Pe gâtul lung purtănd în salbe 

Tainice zboruri fără nume 

Nimic nu moare pe planetă 

Deși ne ducem rând pe rând 

Trăim pe-o coadă de cometă 

Pe care ne-o zidim în gând 

Ne transformăm și în stejari 

Când vine timpul de plecare 

Și ne rugam la cei stelari 

Pământului de vindecare. 

[Vasilisia Lazăr]

Cu-n lut / C-un lut (așa cum există c-o bucată - o bucată, așa e și un lut - c-un lut)

Tainice zboruri fără nume 

Aici e o rupere de ritm la „tainice”. 

O poezie frumoasă închinată Mamei Pământ. Am citit cu drag.

[bolache alexandru]

O poezie frumoasă, o rugă pentru vindecarea pământului. Ce bine ar fi! Cineva spunea că oamenii sunt cancerul acestui pământ...

[Monica Pester]

Poete, jur că n-am intenționat să scriu poezie patriotică sa impusă. Dar emoțiile colective prin  care trecem, mă marchează.

Recunosc , ca mulți alții sunt în armata iubitorilor de glie

Mulțumesc frumos!

[Monica Pester]

Grig, comentariile tale la ce scriu sunt atât de blânde,  fer.ecatoaresi și ating profunzimile mesajelor.

Mulțumesc mult!

[Monica Pester]

Costel, îmi pare bine ca rezonant pe acest subiect .

Da,  omul poate să vindece planeta !

[Monica Pester]

Maria, m-ai emoționat profund cu vorbele tale , mi-ai  răscolit sufletul !

MULȚUMESC!

[Monica Pester]

D-le Stanescu , apreciez enorm versurile dvstra  mângaietoarè 

Mulțumesc din suflet !

[Monica Pester]

 Ada, mulțumesc pentru interpretarea scrierii mele ca si poem TESTAMENT.

 Deși consider că e  prea mult pentru mine, mă onorează aprecierea,

[petrut dan]

Un poem cu temă universală, nu cred că aș aborda subiectul, îmi dă impresia a ceva impus, nu că ți-ar fi impus ție cineva, prin 1986 parcă la inițiativa Papei de atunci s-au reunit reprezentanți ai mai multor religii și curente specifice, chiar și animiști africani la Assisi, nume cu rezonanță spirituală, să se roage pentru planetă, astfel că înțeleg motivația acestui poem, dar cred că lirismul nu poate emite aceleași pretenții, un poem scris bine, am citit cu interes, drag!

[Grig Salvan]

Un poem despre vitalitate și permanență a acestui pământ, în ciuda faptului că noi, ca ființe, suntem pândiți de efemeritate și destrămare. Dar mereu ne reîntoarcem în ciclul etern sub înfățișarea unor stejari drepți și neînvinși.