Ascultă cum şopteşte iarba în urma noastră

[Mihai Katin]

Ascultă cum şopteşte iarba în urma noastră

Şi ne mângâie umbra paşilor

Ce i-au strivit corola de verde a frunţii,

Ascultă vorbele fânului proaspăt cosit,

Vocalele acelea de parfum vrăjit

În ochiul privighetorii ce s-a ridicat în faţa puştii

Ce o dorea întreagă pe tipsia poftelor deşarte...

Ascultă cum ni se spune pe nume,

Cum suntem chemaţi în lumea de unde cerul

Pare o mare ce-şi plimbă valuri albe prin sufletele

Ce se flutură catarge de aduceri aminte,

Ascultă aceste cuvinte din care

Floarea câmpului ne află în zgomot de fluturi

Când fugim de prea multă iubire,

De prea multă ură şi pace,

De prea mult război ori prostie

Să ne salvăm măcar

Conturul urmei în care furnicile ghicesc

Dacă mâine mai vine pe aici ploaia.

 

[Mick Lorem]

Vocea naturii te pune pe ganduri! Am citit cu interes.

[Mihaela Popa]

o poezie pătrunzătoare, plină de semnificații, cu metafore frumoase și curgere firească

admirație!

[bolache alexandru]

Versuri deosebit de frumoase încărcate de sensibilitate și pace. Un îndemn către liniște atunci când suntem copleșiți din toate direcțiile!

[Grig Salvan]

Un îndemn la a urma miracolul din jurul nostru, a-i simți vibrația, a-i asculta murmurul, într-un limbaj universal pe care doar sufletul profund îl poate recunoaște. Ascultă și urmează calea iubirii și calea firii, nu te refugia în ură și nu te cantona în prostie, nu te degrada în agresivitate și nu te risipi în deșertăciune! Un poem-manifest, incitant prin indemnuri și care predispune la meditație dincolo de cuvinte.

[Vasilisia Lazăr]

Minunat! Felicitări!

Când fugim de prea multă iubire,

De prea multă ură şi pace,

De prea mult război ori prostie

Să ne salvăm măcar

Conturul urmei în care furnicile ghicesc

Dacă mâine mai vine pe aici ploaia.

Un final remarcabil!

[Monica Pester]

O deosebita sensibilitate care ne pune în fața ochilor dar și a sufletelor, o dorință puternică de a păși prin viață cu toată puterea noastră de dăruire. De ocrotire, de dor și iubire pentru tot ce ne înconjoară, renunțând în același timp la rezistență, ură sau negație.

A fi una cu natura, cu Universul, înseamnă a ne găsi pacea interioară și armonia.

Cu prețuire, dle Katin.

[petrut dan]

Un poem din ale cărui adâncimi ies imagini puternice, șoapte cu o anumită frecvență ce ar putea trezi și din moarte, o construcție fără fisuri ce apare în fața cititorului îndemnându-l să aibă răbdare, mi-a plăcut în mod deosebit, cu stimă! 

[Jeler Eleonora Maria]

Să învățăm să ascultăm...iarba, fânul, cum ni se spune pe nume....Minunate versuri! Citindu-le au  trezit *ceva* în mine.

[Ada Nemescu]

Șoapte rare, cu inflexiunile clorofilei, lucirea bobului de rouă... pentru floarea câmpului, neasemuită

*catarge de aduceri aminte*

minunate cuvinte, prețioase, 

aDa