Cântec la răscruce

[Grig Salvan]

     (Grig&Sever, după o idee de R. Kipling)

de se prelinge cerul pe-obrazul tău de ceară
și mâinile crispate pe tâmple ți-au rămas
de-ți bântuie trecutul în fiecare seară
și somnul... și nesomnul... și lacrima din glas

dacă ți-e ziua noapte și vezi spre răsărit
doar neguri furtunoase și ziduri care dor
iar steaua ta polară în nori s-a rătăcit
și simți sub tine golul celui din urmă zbor

de ți se frânge gândul și cade obosit
de-atâtea cercuri oarbe și-atâtea întrebări
de porți pe umeri cerul și căutând strivit
nu mai zărești vreun umăr în cele patru zări

de simți în creștet clipa căzând neîncetat
și inima îți pare că numără-napoi...
de n-a rămas nici colbul din tot ce-ai adunat
iar urmele lăsate s-au șters de-atâtea ploi

de ți-a rămas din ceruri un munte greu de nori
și-a inimii văpaie e astăzi un tăciune
de nu mai ai puterea să fii... și nici să mori...
rostește-adânc în suflet această rugăciune:

sunt doar ce va rămâne în faptă și-n cuvânt
îți multumesc, părinte, de tot și pentru toate
primește de la mine umilul meu pământ
ca jertfă - rugăciune de viață și de moarte

și facă-se de-a pururi doar voia ta deplină...
eu sunt pământul jilav, tu seamănă ce vrei
dar fă ca să răsară doar pace și lumină
și cheamă-i să culeagă pe toți copiii tăi...

[Manuela Munteanu]

Deosebit de frumos! Se spune că cei care compun rugăciuni, stau ei înșiși în post și rugăciune. Este un ritual ortodox creativ și declanșator al întâlnirii cu divinitatea. Această rugăciune, însă, înfățișează desăvârșit abandonul omului încercat de viață. Mi-a plăcut FOARTE mult!

[Mihai Katin]

și facă-se de-a pururi doar voia ta deplină...
eu sunt pământul jilav, tu seamănă ce vrei
dar fă ca să răsară doar pace și lumină
și cheamă-i să culeagă pe toți copiii tăi...  acest  catren ,de fapt  partea  finala   de la  o   autentica  rugaciune  este  implinirea unui  poem crestin ,mai  rar   intalnit  dar  cu  placere  imi amintesc  de Nichifor  Crainic  de aceea in semn de pretuire  adaug  aici  un fragment  din lirica sa

Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.

Rugăciunea din amurg(fragment)