și dorm și dorm 

și-mi trec prin minte nespuse din cuvinte

imagini 

gânduri ce-au rupt rânduri

de parcă astăzi între noi

un ireal război 

s-ar face luntre 

zid și punte 

de parcă nu mi-aș mai dori din coaste

să-mi iasă carnea 

sângele și umbra spre a naște

un suflet 

sau o clipă de tăcere

în care moartea 

viața 

n-ar avea ce-mi cere

și nici măsura timpului trecut

putere

îmi plac dragonii

oriunde s-ar afla dacă bat de câteva ori din aripi ajung 

acolo unde banii nu au nume și nici înțeles

un loc care mă tulbură fără îndoială

dar nu precum dragostea

ținutul prosperă când se întâmplă astfel de lucruri

le oferă celor bogați scuze pentru mândrie iar celor săraci motive  

să-și dorească 

mai mult decât păsuirea nenorocirii

norocul- un actor ce împrăștie ceața

așa cum iubirea…

îmi place vremea

urâtă

lumea comandă mâncare din nou iubirea mea trăiește

după ora de iarnă

bat orașul cât este noaptea de noapte și ploaia mamă

vitregă

pentru timpul când scriu pe zidurile centrului vechi 

data de azi și faptul

că

te iubesc cu litere de-o șchioapă

luna strălucește în ochiuri sărate ce scurg în rigolă resturile unui sfârșit de an 

ce nu-și găsește paharul de vin

sunt unicul…

și pentru că suntem mulți vom auzi de morți subite

neașteptate umbre de păsări vor jeli nopți petrecute-n bodegi

și lumea va da la o parte ziua în care statui frumos rânduite

se vor supune acelorași tăceri absolute, acelorași legi



ce spun că un om nu are voie să doarmă dacă iubirea îi cere

să fie mereu tânăr, frumos și grabnic vărsătoriu de sânge

eu încă mă mir pentru că nu…

povestea lumii este suma intrigilor țesute în odăi elegante

atunci când ninsorile ating punctul critic

fumul amăgește destul încât să credem că nu mai avem unde merge 

fără vin restul timpului cade într-o adâncă dezamăgire

de parcă ne-am fi pierdut tinerețea la jocul de cărți al iubirii

asul de inimă roșie scoate limba împleticită de pofte

se răsucește pe călcâie

umple sertare cu lucruri intime-

dorințe femeiești ce nu…

acum când stau cu un pahar de vin în față

și scriu și-ascult

cum toarnă peste munți cu rouă

de ieri și de demult

de parcă oameni care-au fost uitați prind viață

în mintea mea

în mintea ta

pe care o sărut cu mâinile-amândouă

acum când nu mai este cale

nici timp…

ne purtăm de parcă suntem ultimele ființe

de pe pământ aș păstra doar ghețarii

ileana cosânzeana vorbește la telefon

cine era fă

zmeul

zmeilor dă o petrecere de burlaci

să-și rupă gâtul în prima noapte

cu acceleratori

iubirea arată ca un soare asamblat în taiwan

sună meschin dar criza ne afectează pe toți

găsim afișe pe ușă

ești în pagini aurii deci exiști

la ieșirea din gară hoți ca…

iubirea și lumea posibil adio

în suflet tristețea cum n-o vei mai ști-o

rămâi tu femeie nimic nu te-ncânte

nici moartea nici viața să nu te-nspăimânte

cum sunt eu bărbatul de-o cruce bărbatul

făcut pentru tine mereu vinovatul

din două sau trei de tăceri de minute

nu facem un an din tot ce-au…

a fost odată

 soarele ca niciodată în casa morții

 după un somn ce-a ținut nopți

 întregi tinerii acestui oraș scriu cu graffiti  

 suntem ființe și

 fără ajutorul credinței

 voi înnebuni precum cei mai buni

 dintre oameni pisica mea se freacă

 de-un…