poem incurabil
o să mor
nu va fi ușor si nici repede
soarele pe o bancă de lemn
va privi peste umărul zilei
luna
printre respirații de crocodili va risipi nuferii
în galbenul lipsei de apă
............................................................................
mă trezesc fără droguri
limba în care îți spun te iubesc nu există
acea zi numai a noastră
pentru simplul motiv că
asfaltul pe care ne sfârșim își pierde proprietățile
..........................................................................
îmi șterg privirea
de praf
stau de pază
într-un adăpost pentru vise neexplicate
niciun semn că existăm după nu lasă loc
de cuvinte
eu și cultul mamei urmăm poporul
copacilor albi
până la primul punct cardinal
..................................................................
o pasăre cu ochii deschişi
.................................................................
învăţ femeia ca pe un obiect de cult
din revendicările speciei
spirale vorbesc despre faptul că
nu suntem singuri
....................................................................
bufniţa albă cu papion şi monoclu
semnează decretul
iubirea
să fie genom
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Herțeg Claudia (Mota) pe Mai 24, 2022 la 2:47pm
-
Cu adevărat incurabil! Şi... iubirea genom! Am citit decretul...! Felicitări!
-
Comentariu publicat de Dinca Valerian pe Mai 24, 2022 la 4:07am
-
Da, un poem pe care iti place sa-l citesti inca o data si inca o data. Nu este nici usor, nici repede. Dar incurabil.
Despre
colaborări
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE