Păcat

[Alina Ilie]

Ne amăgim cu mere dulci

Nu știm dacă sunt modificate genetic

Sau nu ne pasă, sau nu înțelegem

Și nu ne spune nimeni prețul lor real

E dulce gustul, cel mai bun

dar plata o vezi când înțelegi poate

toți anii pierduți

Cum a fost mărul cel dintâi

nu ne vede nimeni că-l savurăm

am râvnit la el, că n-aveam voie,

n-aveam bani de măr dulce

râvnim la tot ce ne înconjoară

vrem să avem

Cel mai dulce măr, cea mai frumoasă femeie

Cei mai bogați să fim

Cu banii cei mai mulți

Mașina cea mai scumpă

Casa cea mai mare

Vacanțe de vis în fotografii,

Pe care le râvnesc alții

Și astea toate fără să plătim

Că nu ne vede Dumnezeu,

Nu ne vede

Pentru că nu ne ascundem rușinea

Umblăm în pieile goale și nu ne ferim

Cum să ne vadă?

[Vasilisia Lazăr]

Interesant...

[bolache alexandru]

O poezie adusă ca tribut fructului oprit. Adam și Eva au mușcat din fructul oprit simbolizat de multe ori prin măr în unele picturi după care li se ridică vălul de pe ochi și văd că sunt goi. Oare Creatorului nu i se ridicase vălul? Interesantă viziune...

[Grig Salvan]

Tentația fructului oprit e însăși esența vieții noastre pământene, nu suntem sfinți, râvnim fructul dulce al păcatului, materia și plăcerile ei vinovate, ne desfătăm în raiul nostru provizoriu, dar atât ne putem permite în scurta noastră trecere împreună pe pământ. Versuri aparent prozaice, dar care invită la meditație.

[Mihaela Popa]

frământări...

[petrut dan]

Semn de lectură, mai trec, drag!

[Mihai Katin]

acest   poem  al   truismelor  cotidiene  ce  ne  erodeaza  partea  acea  fina  de suflet  ,acest   poem  ce  pune  un  semn  acolo  unde   este  scris:

Și astea toate fără să plătim

Că nu ne vede Dumnezeu,

Nu ne vede

Pentru că nu ne ascundem rușinea

Umblăm în pieile goale și nu ne ferim

Cum să ne vadă?    o  morala   a răspunderii  personale  in  fata   acelui  forum divin  pe  care  îl   percepem   prea  în  deriziune  și   doar  în  limita  superstiției  pentru   ca  acea  scara  spre  dumnezeire  evident  nu trece  prin Burj  Khalifa......

[Stanescu Valentin]

Alina, îţi cer îngăduinţa de a răspunde postărilor tale cu nişte catrene sau Valente.  Revin cu un pseudo-sonet să îndulcesc merele deja dulci ale existenţei...

 

Creatori de rău şi bine

 

 

Creatori de rău şi bine, trecem totu-n moştenire:

goana după bani, putere, ură, ampla răutate,

greu să ne trezim din beznă, să schimbăm a noastră fire,

greu să înflorească-n lume prea firava bunătate...

 

Ne îndepărtăm de sensul cel curat al misiunii

ce-am primit-o la născare să o ducem la-mplinire,

când multe dintre alegeri surpă calea-ascensiunii

spre înaltele vibraţii, către veşnicul Iubire.

 

Suntem tot mai des asemeni mărului frumos pe-afară

ce ne stă în farfurie, ros de-un vierme răutate,

răutatea este boală ce ne face viaţa-amară.

 

Am devenit intoleranţi chiar şi cu noi, fără a şti.

Dă-ne Doamne-ngăduinţă să dobândim sănătate,

schimbă foamea de A AVEA cu minunatul mod de A FI !

[Stanescu Valentin]

Alina, a fi sau a avea? Iată o altă întrebare. Felicitări pentru această abordare. Voi reveni.