Un roş amurg şi un pian

tăceau pe iarba adorată,

ca timpul dus fără durată

pe chipul tău olimpian.

Priveam pe-ascuns cu ochi candid,

mă fulgera un gând hapsân,

era aşa un ceas păgân

ne invita cu glas timid.

Se adunau în cor zefiri,

în dans de roze argintate,

un vals pe note fermecate

de inocenţi şi fragezi crini.

În catifeaua albă, fină

îţi strecuram câte-un fior

să…

Cuvinte dulci nici azi nu am venit să-ţi spun,

mi s-a părut că ieri mi le-ai pierdut pe drum

şi că-ntre noi s-au pus hotare de ninsori,

că orişiunde merg atâta ştiu: "mă dori"!



Petale de cuvinte nici azi nu ţi-am trimis,

mi s-a părut azi-noapte c-aievea era-n vis

şi nici nu mai cunosc de-i noapte sau e zi,

nici nu mai văd copacii de s-or…

Dragostea e o cireaşă, când se-apropie de tort,

Se-nfioară când e mută frişca în al ei suport.

Sâmburele mai strănută în arome de migdale,

Nu prea ştii în care coajă stau seminţele amare.



Dragostea e o zambilă, când e bulbul pârguit

În pământul primăverii, pe sub gene frăgezit.

Din sărutul cu zăpada mugurii îşi iau culoarea,

Nu prea ştii când ofilirea îi grăbeşte-n moarte…

Cuvintele sunt de nisip în foi,

Rostirea lor nu îşi mai are rost.

Castele de silabe-ar fi un soi

De zgură peste iarna-n care-am fost.

S-au diluat petale în zăpezi

Cu-atâtea ceasuri numărate-n van,

Tramvaiele oranj nu le mai vezi

Şi soarele-i mai mic cu înc-un an.

În verdele ce crud se pregăteşte

Să umple salcia de muguri noi,

Adie vântul şi ne strânge-n cleşte

Un pas de rac alunecând pe…

duminica cerul se odihneşte

soarele îi spune poveştile de peste timp

cu poveştile triste cerul naşte nori cenuşii

atunci sunt ploaie şi-mi iubesc pădurile

pe frunzele copacilor mi-e drumul

ţin calea prin râu

să ajung în mare

acolo inima mea bate veşnic în inima ta

toate suspinele de dor sunt valuri

la ţărm lacrimile devin pietre

nemuritoare

mângâiate de soare

duminica cerul se…

Umblă luna-n crinoline

printre nori, ca o naiadă

nopțile pe jar le ține

și amorul sub zăpadă

Umblă lupu-n frac de gală

roza-i prinsă la rever

blana-i aspră se-nfioară:

"sunt îndrăgostit, mon cher!"

Vine luna cea sfioasă

clipește din gene lungi

umerii sunt goi și-și lasă

părul moale: "să-l atingi!"

Vine lupul dintre zodii

și adulmecă sprințar

un parfum de flori de…

‘Nălţimile de linişti

stăpâne în păduri,

agonizând pe mirişti,

revarsă-n lupii suri

o iarnă oarbă – mută;

se-apropie tiptil

şi sperie o ciută

un vânător abil

ce-n carnea lui vârtoasă,

c-un demon zvârcolit,

c-o aripă vântoasă

cerboaica a ochit;

ea vede poarta-n care

dintr-un senin azur

străluce ca un soare

al cerbului contur;

poiana-nfăşurată

în ochi de abur…

Când soarele tăcea pe-aripă de cocor

Raza lui cădea cu stropii unui nor,

Picurând pe frunza aramei din stejar,

A născut din luturi o ciută în brumar.

În pielea-i de lapte şi păru-i rubiniu

Cuprindea pădurea în pas uşor târziu,

Cu priviri plecate înspre infinit

Căuta seninul din ochiul înăsprit.

Patru ursitoare în taină i-au lăsat

Patru anotimpuri în cufăr cu lăcat

Şi-o eternitate pierdută-n…