Cerbul

[Elena Şerban]

‘Nălţimile de linişti

stăpâne în păduri,

agonizând pe mirişti,

revarsă-n lupii suri

o iarnă oarbă – mută;

se-apropie tiptil

şi sperie o ciută

un vânător abil

ce-n carnea lui vârtoasă,

c-un demon zvârcolit,

c-o aripă vântoasă

cerboaica a ochit;

ea vede poarta-n care

dintr-un senin azur

străluce ca un soare

al cerbului contur;

poiana-nfăşurată

în ochi de abur trist

se-ntunecă deodată

şi-n piept colindă chist

ca piatra fumurie

bătută de arini

cu frunza vineţie

şi-i coace-n gură spini;

în clipa nepătrunsă

de ţeava negrei morţi

se-apropie (ascunsă

în umbra unei sorţi)

de trupu-i tremurând,

visând Laponii verzi,

o-nvâluie în gând,

şoptindu-i: „să te pierzi!”...

o rază ce străpunge

prin lacrima-i de foc

un brâu de cer ajunge

şi-o ţintuieşte-n loc;

au curs milenii, poate,

câţi pui de cerb au nins

din gurile de şoapte

spre ochiul necuprins;

cerboaica-n munţi, topită,

zăpezile-i sunt scut,

căzu în loc zdrobită

când pocnet cunoscut

opreşte-n mers toţi brazii;

un fâlfâit nebun

se-nfruptă-n carnea prăzii

şi sângele-i preabun

în şipot se răsfrânge

prin sclipete de nea,

cerboaica dinţii-şi strânge;

în zboru-i, o drepnea,

s-a rătăcit şi-un ţipăt

cuibări-n grumazul,

din care doar un hlipăt

sună ca olmazul;

durerea-i se îngână

c-un clinchet de argint

din pântecul ce până

în vară-i stă alint...

[Elena Şerban]

e un moment in care cerbul ii semnaleaza posibilitatea de a fugi in padure si o face, cerboaica se prabuseste de durerea simtita cand cerbul e rapus, cred ca acest moment nu l-am exprimat prea clar, intelesul general a fost ca a murit ea, voi mai gandi aspectul acesta, multumesc mult Nuta!

[Elena Şerban]

Pentru final voi gandi o formulare mai lesne de inteles, si pentru reginalisme, dar  licentele, sincer, nu le dibui! Va multumesc pentru eleganta criticii constructive, domnule Ion Lazăr da Coza!

[Elena Şerban]

sincer, nu am mai citit Labis de vreme indelungata, alti autori imi stau prin geanta, doar ca nu mai este vreme, din pacate! Multumesc pentru asemuire,onorata de trecere, doamna Vasilisia Lazăr (da Coza)!

[Elena Şerban]

modest in vesnic inceput, Mihaela, Angi, va multumesc!

[Nuța Istrate Gangan]

ochi de abur trist...
de parca si-ar fi prevestit moartea.

[Ion Lazăr da Coza]

Poate reușești să elimini licențele și cele câteva regionalisme. Mai lucrează finalul.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Cu iz labișcian.

[Nădejde Angelina]

Mereu cu drag în versul tău!