Mi s-au lungit în slove

simțurile toate,

se scurg alene

peste foile albite,

întinse uniform

și fără grabă

încep din punctuații

să palpite,

din gândul pur,

din nebunia fără margini

voi răstigni, voi înșela

creând cu satisfacție imagini.

Când somnul

nu mai poate să învingă

cu ochii minții

veți citi în altă limbă,

pierdută pe sub zările-nsorite,

oriunde simțul și închipuirea

vor să fugă

și să se…

Există îngropări,

există frică

și creșterea enormă

și ridicolă,

dar azi vom boteza

realului realul,

legenda despre sine

înmiresmată și împodobită.

*

Azi sine însuși

ros spre chintesență

își încordează arcul către vânătoare,

treceau materii prime ancestrale

verificate, fără asemănare,

luând ce-i trebuie

doar pentru o mirare.

*

Cu milioane de ani înainte

au murit toți frații noștri,

întâii…

Pasărea nu avea nici un cântec,

doar triluri

și le cuibărea prin inimi

și suflete,

ea nu avea nici un copac,

doar cerul.

Muta mereu trilul

prin mansarde

și pe la vecini,

bunăoară vecinul

i-a dat o colivie.

Acum

nu mai are ce muta

se gândește doar

ce putea să fie,

nici timpul nu mai pleacă.

Cineva i-a atins penele

și a scris o poezie

cu mâna…

Până la Nil și dincolo,

până la potop,

în conuri mari de umbre

piramide solare,

mușuroaie incandescente,

vezuviene revelații

fără timp,

fără un timp,

fără un timpan

orchestra falsează

ritmuri clasice.

Pe străzi

duioasă trecere,

zbierete calme,

proximități anunțate,

simțurile ațâțate

și apoi domesticite

normal și nomad

în gregaritatea turmelor,

îmblănite

și pipăind prin viu…

Stâng, drept

talpă în fața altei tălpi,

pas,

drept stângaci,

făcut să fie,

stâng dreptaci,

făcut să cadă

de sus aproape sublim,

drept drept,

stâng stâng

înapoi, înapoi

se golește forma în care sunt,

bună,

ziua abia începe.

Călcâiele mi s-au afundat

în culoarea sentimentelor,

în urmele ascuțite

sămânță aleasă

de umbră deasă și răcoroasă.

În alergare liberă,

exercițiu de voință,

mirosul…

Plin de îngeri,

înghesuit de îngeri.

Cu îngeri fără păsări,

cu păsări fără îngeri

loc comun

în așteptarea desprinderii,

desprins de desprinderea

în sine însuși desprinsă.

Ș-a mai fost făcut să-ngâne

unduind în zări columne,

peste împietrirea seacă

izvorând din creștet apă.

Zbatere de aripi

încolăcindu-și oasele,

împletindu-și penele,

aglomerând mirarea

în jurul unui zâmbet

spânzurat în…

Sunt numai aburi ce se scurg

și-ncet se face seară,

peste dorințe în amurg

un dor din nou mă cheamă.

Sunt Odiseu,

ce de catarg

a strâns în chingi dorința,

a-nvins stihiile în larg

dar a pierdut ființa.

Redă-mă iar să fiu ce sunt

în aburul ce trece,

sărută-mi trupul neînfrânt

căci sunt aici

și pe pământ

ca valul ne vom trece.

Am învățat de la stihii

să fiu frumos și veșnic,

dar dorul tău mă cheamă iar

spre…

Desculț am rătăcit printre mistere,

am mângâiat toți aștrii de-nceput

și am simțit suflând cu forță infinitul

ca un plăvan in ieslea lumii

unde a fost făcut,

atât de blând și simplu

mângâiat pe spate

se-ntoarce alene mistuind planete

și iscă din mișcări în libertate,

în mult prea vastul spațiu cuantic,

lumi neștiute dar complet uitate.

Mi-am suflecat, deci,

mânecile firii

și m-am luptat răpus

de neagra noapte,

mi-am…

Visam că-nving în somn eternitatea

și mă mișcam năvalnic

pe sub vreme,

eram crescând din partea nevăzută,

dinspre lumina

ce peste abisuri geme.

Am luat un gând,

așa-mi spusese tata,

dar nu l-am terminat la vreme

și m-am lăsat încet pe spate

simțind pământul

dar privind la stele.

Se năzărise totul fără știre,

era-nceput de veac

sfârșind alene

și mă-nvârteam cu toată galaxia,

un bloc robust rătăcitor prin vreme

și…

Și vine iar în valuri peste mine

același ieri uitat în calendar,

insuportabil azi

e răstignit prin cimitire

și nu se revelează nici un mâine,

eternul, iremediabilul fugar.

Voi dărui ceva frumos sau dulce

sau poate chiar

un colț din Gibraltar,

în amintirea orelor pierdute

când trebuia să construiesc un far.

Mai imperfect ca mine e doar timpul,

mai rătăcit și fără adăpost,

mai ignorat fiind, oricum, prezentul

în curgerea…

Era de mult durerea mea

căci mă născusem

ignorând apusul

și se făcea că văd

cum curge sacrul,

peste întinsul vast

și fără scrupul.

Cum apăsa măreț,

cu nonșalanță,

fără a vrea să rupă

presupusul,

era un fel de mare tulburare

vibrând în sufletul

împins către crepuscul.

N-am vindecat, în sine, disperarea

o caut tremurând

de prin unghere,

unde mirarea-nvinge adevărul

și ignoranța naște lumi…

Am sărutat cu gândurile

cerul,

pe buza roșie

crescând spre răsărit

și mi-a răspuns

cu păsările lui rebele

pe după coamele avântate

de granit.

M-a prins în vraja

cristalină-tulburie

a unei clipe

cu luciri de chihlimbar

și am simțit secunda veșniciei

în minunata-mbrățișare

de cleștar.

Mă pierd senin

cu gândurile toate

în clar-obscurul

aruncat spre infinit

și retrăiesc, în parte, veșnicia,

atât de…

Doar în albastru

să mă pierd

mă doare

și doar în roșu

mi se pare prea obscen,

mai umed

mă lipesc de ceață

să-mi pierd identitatea,

cel puțin.

Atâta claritate-n jur

e deprimantă,

nici curcubeul

nu e scos din joc.

Lumina de la soare

e o bacantă,

înșelătoarea umbrelor

vândute-n iarmaroc.

Doar ochiul meu pătrunzător

nu vede

cristalul ce reflectă

doar pe părți

și nu e loc

pe lumea asta toată

de…

Sunt mâinile

înalte pân'la ceruri

ca o pădure arsă fremătând,

se zvârcolesc

în foarte multe feluri

în gestul luptei

sau al mângâierii,

în nefireasca și înalta, lor,

vânare după vânt.

Nu vânturile vin

să frângă gestul,

nu zborul

face cerul mai bogat

ci aripa ascunsă ambidextru

între arătător

și sângele

ce-n podul palmei s-a vărsat.

Nu-i loc pentru odihnă

între palme,

sunt înălțate

ca s-apuce din…

În suflet

intră soarele călare

topindu-mi aurul din roci,

călcând izvoarele cu raze

și colorând în roșu

ale nopții porți

și parcă doare, mângâie

și-i dulce

și parcă curge

și se-nvârte amețind

și parcă stă

dar parcă s-ar tot duce

cu inima săltând

și gândul chiuind.

Nu mă cuprinde vântul

și nici zarea,

atât de mic

dar revărsat în zori,

cu sufletul întreg

sfidez neantul

și aștept ca verbul

neînfrânt să…

Între ceruri
și pământuri
umbre, forme,
patru vânturi.
Între minus infinit
și pământul rătăcind
gând, cuvânt
și mult zenit
într-o cruce răstignit.
Între plus și minus
eu,
adâncimea unui zeu,
umbra cea tremurătoare
la hotarul către soare,
cu chip și asemănare.

(a se incanta impersonal,

dinăuntrul către în afara

eului cunoscut)

Din forță foame,

stâncă și furtună,

mistuitor, măreț

și avântat.

Nu are loc să-ncapă,

grozăvie,

cutremurând

fiind cutremurat.

În vast imens,

potopitor, urgie

în necuprins

atotcuprinzător.

Și fără țărm

chemând la armonie,

din gândul veșnic

neîncepător,

topind, curgând

și mângâind să fie

nemaifiind

prezent dar…

În crucea nopții
s-a-ntâmplat minunea,
o rază lungă spintecând în două
cristalul clar și rece
al nopții
l-a spart apoi
în picături de rouă.
Nici nu suflam,
ca să nu sperii soarta,
de-așa minune greu închipuită,
dar mai târziu gândindu-mă la toate;
- cu ochi de rouă
mă privise Dumnezeu!

Sunt sabia

dar și armura greu lovită,

nu strălucesc

dar caut în adânc.

Sunt pașii mei

atât de grei în tină,

dar lângă soare

mă îmbăt în zbor înalt.

Sunt apa ce se scurge

dar și stânca,

mă umple aroma

primăverilor târzii

și am lăsat

să curgă-n mine frunza

de verde crud

cu încrustații arămii.

Am trupul tot

o odă înălțată

dezlănțuirii aprige de vânt,

lovind în piscuri

și rupând…

Eu știu să plâng

cu lacrimile strălucind în soare,

eu știu să râd

în hohot ne-ntrerupt,

în zbor înalt de berze

m-am ascuns de soare

și minereuri de lumină

strâng în pumni.

Periculos e tot ce fac,

prin vreme,

va exploda în jerbe de lumini,

în curcubeie mistice

și diademe

când doar speranța mai alină,

cel puțin.

Am timpul tot

să îl descânt în versuri,

cuvinte potrivite

după rost,

să dea trăire zbaterii…