Dezagregare (timp)

[Marius Gîrniță]

 

Eu știu să plâng
cu lacrimile strălucind în soare,
eu știu să râd
în hohot ne-ntrerupt,
în zbor înalt de berze
m-am ascuns de soare
și minereuri de lumină
strâng în pumni.
Periculos e tot ce fac,
prin vreme,
va exploda în jerbe de lumini,
în curcubeie mistice
și diademe
când doar speranța mai alină,
cel puțin.
Am timpul tot
să îl descânt în versuri,
cuvinte potrivite
după rost,
să dea trăire zbaterii imense
cu forța sacră
a visului frumos.
Și mă voi naște mâine fără dată,
nu știu să mor
fără un vis superb
să-l dăruiesc in clipa suspendată
când tot ce-a fost
contează mai puțin.
Am trupul plin de viață dăruită
și de minunea gândului ce-l port,
nu este viața noastră
dinainte socotită,
deci să trăim sublim
așa cum știm.

[Ion Lazăr da Coza]

De pus la reverul redingotei.

da Coza

[Sofia Sincă]

Gândul poetului într-un poem lirico-meditativ, dezvăluit cu patetism.

Asumându-şi trăiri şi sentimente, ar dori să ignore clipe ce-l afectează, să trăiască doar bucuriile vieţii, să poată iubi subim.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[chindea maria elena]

"Am trupul plin de viață dăruită
și de minunea gândului ce-l port" - aşa e Marius, reverenţă pentru conştientizare! Fără darul divin al expiraţiei Sale, nimic din cele ce ştim şi închipuim sau nu, n-ar fiinţa! Ar fi doar dimensiunea Lui nemanifestată - vidul noncreatului, poate beatific dar vid! Sau poate ceva ce noi nu percepem de pe dimensiunea a 4 sau a 5 pe care o locuim!   "nu este viața noastră
dinainte socotită,
deci să trăim sublim
așa cum știm" - ca să ne expansionăm lumina din noi trebuie să ne asumăm şi însumăm experienţa efemerului în accepţiunea ei cea mai înaltă dimpreună cu dubla identitate (omenească şi divină) reliefată şi de Iisus!  Căci - suntem ceea ce alegem să fim! Nimic mai mult, nimic mai puţin! Aşa să fie! Drag, Gerra

[Vasilisia Lazăr]

Poeții nu mor niciodată. Un poem plin de lumină.