O zi a lui Adam

[Marius Gîrniță]

 

Sunt sabia
dar și armura greu lovită,
nu strălucesc
dar caut în adânc.
Sunt pașii mei
atât de grei în tină,
dar lângă soare
mă îmbăt în zbor înalt.
Sunt apa ce se scurge
dar și stânca,
mă umple aroma
primăverilor târzii
și am lăsat
să curgă-n mine frunza
de verde crud
cu încrustații arămii.
Am trupul tot
o odă înălțată
dezlănțuirii aprige de vânt,
lovind în piscuri
și rupând catarge,
puternic după voie
dar plăpând.
Se-ascund în mine
stropii calzi ai ploii
și fâșâitul curgătorului nisip,
vânez la ape limpezi căprioare
să îmi astâmpăr
foamea de prăpăd
și sunt prădat
cu-aceeaș disperare
de miticul cotidian confuz,
fulgerător îmi duc unealta
către vintre,
doar sunt barbarul
veșnic nesătul.
Din sânge
și urzeală de cuvinte
duios voi înălța un regn,
iubit de partea vieții neiubită
și minunat
în gestul său suprem.

[Vasilisia Lazăr]

O definiție care place.

[Ion Lazăr da Coza]

cu-aceeaș > cu-aceeași

Adam - dualitate asumată.

da Coza

[chindea maria elena]

Îmi plac asumările acestui Adam! Şi însumările lui în cercul luminii! Cu drag, Gerra

[Sofia Sincă]

Portret de Adam bine clădit, tonic dar şi romantic, puternic dar şi sensibil, aşa cum şi-ar dori orice femeie, un Adam.

o odă înălțată - eu aş zice doar ''odă înălţată'', fără ''o''

comfuz - confuz

Am citit cu deosebită plăcere şi am admirat însuşirile acestui Adam.

Sofy