e târziu

și atât de negru în jurul meu

sirenele ambulanțelor se aud tot mai clar

când revăd șirul întâmplărilor

28 de pași mai aproape și alți 28 tot mai departe

28 de sărutări în 28 de vorbe aspre

28 de atingeri delicate în alte 28 de absențe

îți spun

mereu am fost vinovată de sinceritate

dar niciodată nu am fost mai sigură ca acum

omul speră să fie dorit în toate circumstanțele

eu am târât după…

nu mi-am pătat niciodată mâinile

cu alt trup

altul decât al tău

am așteptat atâtea veacuri reîntâlnirea

drogându-mă cu amintirea modelării lui

precum o bucată de plastilină

colorându-l

azi mi-e dor de mine…