Aroma de priviri

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Cascada de flori a inundat pământul
când soarele a îmbrățișat marea
aroma de priviri îndrăgostite oferea
naturii veșmântul.

Am pus pe platou viața în mii de culori
acceptând sărutul
și ca o iedera am stâns brațul
în jurul trupului încătușat de fiori

am plâns doar în versuri tristețea
lăsată pe mormântul veșnic
și florile morții au jelit amarnic
când masca zâmbitoare a feței amorțea.

Îmbrățișez duios îndrăgostitul temerar
ce a întregit destinul boem
cu vise și ființe de poem
în melodicul amar, nubil Avatar.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

 Voi reface! Cu considerație , doamna Vasilisia Lazăr! Mulțumesc! 

[Vasilisia Lazăr]

Unele verbe sunt la trecut, altele la prezent...

Să zicem:

flori în cascadă inundă pământul
când soarele îmbrățișează marea
priviri îndrăgostite oferă
naturii veșmânt

pun pe platou viața în mii de culori
accept sărutul (aici ar mai trebui ceva!)
ca o iederă strâng brațul
în jurul trupului

încătușat de fiori

plâng tristețea în versuri (...)

Și tot așa...

Trebuie multă, multă lectură de poezie. Multe se învață și din comentarii. Succes!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc pentru răspunsuri. Voi încerca să refac  fără să schimb mesajul pe care am vrut să-l transmit.

[Sofia Sincă]

Binișor! Însă prea povestit. Prea cu subiect, predicat și adjective. Apoi, când am zis fără punctuație, am zis și fără punct și fără literă mare. Numai așa se poate fără, fără... Cum ai scris tu e corect pe jumătate. Lipsesc virgulele.

Am încercat să modific prima strofă, fără a-i schimba sensul, cred eu:

flori, pământ inundat în cascade
soarele îmbrățișează marea cu
aroma de priviri îndrăgostite
veșmântul naturii

În acest fel arată o poezie postmodernă.

Sofi