Se-aşterne roua-n mine şi pe gene

Şi-adâncă aşteptare va renaşte,

Şuvoi de întrebări îmi curge-n vene,

Iubirea mea, doar inima cunoaşte!

Petale dulci de trandafir ne cheamă,

Ne leagănă pe-albaştri nori de vise

Iubindu-ne cu dor şi fără teamă

Şi-n stele, toate astea vor fi scrise.

Nu-mi explicam nicicând a mea iubire,

Nici fluturii zburdând, acum prin mine,

Se-nnoadă dragostea prin mii de fire,

Din…

albul ochilor troienit

incandescent de neonul irisului

spulberat de șoapte inerte

scoase-n duet cu oftatul efemer…

ochiul tău aruncat neglijent în ceafa timpului

pierdut în labirinturi stelare

striveşte din înălţimea simţurilor nătânge

idei corozive contopind în cifre universul

adulmecă-n vibraţii de nări fumegânde

cioburi alungite-n diamante sterile

frământă dansul clepsidrei

apoi obosit adoarme-n visul din visul din vis

şi dispare târându-şi cocoaşa pătrată

în timp ce ploi ştrangulate de karma inundă frenetic

destine…

Așa mi-a venit un dor de ducă!

Și m-am dus...

Am alergat prin poieni de suflet incandescent,

am închis și-am deschis porțile suferinței,

uneori... mai greu,

alteori... cu ușurința florilor de mai.

Am ridicat ochii, dar norii au…

De dorul tău, munții se-nclină,

Se scaldă-n râu raza de soare,

Pe-aripi de nor, lumina lină

Ne poartă-n vis – dulce chemare.…

Încurcată, m-aștern pe plaiul timpului,

cu așteptarea făcută ghem,

în balansul unei pendule cu bătăi eronate

de suflarea muribundă a sufletului ruginit

și-ncerc să descopăr în cristale înghețate

imagini trecute în prezent și aruncate în viitor.

Orbită de întunericul alungit în neant,

printre fire sticlos de dureroase

adâncite în carnea cu miros de eternitate,

asist, neputincioasă, spectator fără voie,

târându-mi amăgirile…

Aș vrea să mă prefac în ploaie,

Pe corpul tău să mă preling,

Să-mi curgă vorbele-n șiroaie,

Cu sărutări să te ating.

Aș vrea să mă prefac în soare

Și să mă scald în ochii tăi,

Să-ți dau…

Găina, găina mea de… țară,

mi-au tă-ia-t-o,

mi-au de-ca-pi-ta-t-o,

i-au frânt visele,

aripile,

gândurile

și clipele,

mi-au u-ci-s-o,

mi-au…

Iubite, adulmecă-n noapte

Parfumul suav de pe buze,

Din păru-mi fă râuri de şoapte,

Din vise, doar stele difuze!

Privește, ascultă și-nvaţă…

Ecou nepătruns de iubire,

Alungă tristeţea în ceaţă

Iar inima să te inspire!

Sărutul fierbinte pe pleoape,

Crâmpeie de soare şi lună,

Suflarea-ţi să-mi fie aproape,

În susur de dor, „noapte bună”!

Am ales cu inima pădurilor,

Am ales să adulmec parfumul din stele,

Am ales cu sufletul munţilor,

Am ales să împrumut zborul,

Am ales durerea, am ales leacul,

Am ales liniştea suferinţei,

Am ales tânguirea aspră a…

îmi strunjesc simţurile cu speranţa c-am să te simt

prin unghere ascunse de copaci striviţi

şi culeg şpanul inimii modelându-l în forma chipului tău

unduit ancestral de maratonul…