Idei corozive contopind în cifre universul

[DANIELA TIGER]

ochiul tău aruncat neglijent în ceafa timpului

pierdut în labirinturi stelare

striveşte din înălţimea simţurilor nătânge

idei corozive contopind în cifre universul

adulmecă-n vibraţii de nări fumegânde

cioburi alungite-n diamante sterile

frământă dansul clepsidrei

apoi obosit adoarme-n visul din visul din vis

şi dispare târându-şi cocoaşa pătrată

 

în timp ce ploi ştrangulate de karma inundă frenetic

destine rătăcite-n fade traiectorii

hrănite cu iluzii şi cearcăne de dor

iar razele timide alungă-n grabă norii

în tropotul de norme perfide şi rigide

străpung în vene surde acidul din abis

şi leagănă ţinuturi în unde diafane

cântând în corul lumii stropind cu vise zborul

atinge infinitul şi lacrima din noi

[Mihaela Roxana Boboc]

Captează atenția. E un text în genere bun, pe alocuri pe mai poate renunța la anumite expresii, s-au spus mai jos. Dar se simte evoluția.

[DANIELA TIGER]

Mulțumesc, domnilor! Știți ce-mi place pe acest site? Există o anumită obiectivitate în analiza textelor, evident, atât cât poate fi literatura de obiectivă... 

[Ion Lazăr da Coza]

Aș renunța la de karma - duce spre derizoriu.

Deși ai câteva „meșe”... Da!

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

perfide şi rigide- ar trebui o modificare pt a se evita rima interna

[DANIELA TIGER]

Doamna Sofia, sunt... balanțăăăăăăăăăăă! :))))

[Sofia Sincă]

Daniela, recunosc m-ai cam băgat în ceață. Tu ești autoarea salturilor mortale: de la cel mai jos minus la cel mai înalt plus. Și la proză și la poezie.

Aici avem un poem care dorește să se respecte. Dorește, în sensul că se vrea misterios, dar înșiruie mai mult. Mesajul este în câve versuri, alese ce e drept, restul sunt puse pentru a fi. Cel puțin strofa a doua, o frază atât de lungă... își găsește finalitatea abia în ultimul vers. Dacă ai elimina pe în timp ce, frazele ar fi mai corecte, zic eu.

Oricum e cel mai bun poem pe care l-ai afișat până acum. Hai să plecăm de aici! Însă este doar părerea mea.

Sofy